Casa de vacanţă a lui Socrate

Socrate construia o casă foarte mică în afara Atenei. Unii îl întrebară la ce-i va folosi acea încăpere minusculă. El le răspunse că era pentru prietenii săi. Surprinşi îi spuseră că în acel spaţiu atât de strâmt nu încăpea aproape nimeni. Iar el, cu tradiţionala şi fina sa ironie, răspunse:

-«Ce n-aş da eu să o pot umple!»

Pentru filosoful grec şi pentru noi, prietenia se leagă cu puţine persoane. Ar trebui să legăm prietenie cu mai mulţi, însă nu este aşa. Un dicton popular spune: „Degetele de la mână sunt prea multe pentru a număra adevăraţii prieteni.”

Cu cei pe care îi cunoşti vorbeşti, cu cei care îţi sunt prieteni comunici. Un cunoscut te aude, un prieten te ascultă. Un prieten adevărat ghiceşte, intuieşte şi are întotdeauna cuvintele potrivite cu care să-ţi reîmprospătezi curajul. Îţi spune ceea ce trebuie, nu ceea ce vrei să auzi. Îţi spune întotdeauna adevărul. Îţi aduce pacea. Este statornic, nu schimbător. Oferă şi nu cere, iar raţionamentele sale sunt întotdeauna transparente, limpezi.

prietenie si iubire

prietenie

Cine gaseste un prieten, gaseste o comoara. Si prietenia este o comoara pentru ca este trist sa fii singur, sa nu ai pe nimeni care sa te sprijine cand esti obosit, sa nu ai pe cineva caruia sa-i dai ceea ce este mai bun in tine.
O prietenie nu este un lucru care se poate gasi la coltul strazii sau se poate cumpara la piata. O prietenie este o cucerire greu de obtinut si chiar mai greu de pastrat.
De ce multe prietenii nu dureaza? Pentru ca adevarata prietenie nu traieste numai cu simpatie si nu se intrerupe de la o zi la alta numai pentru ca simpatia devine antipatie. Aceasta nu este prietenie, ci instinct care cauta afara ceea ce, dimpotriva, trebuie cautat si gasit inauntru. Simpla simpatie pentru un chip placut, pentru un mod de a zambi, pentru doi ochi negri sau albastri poate ajunge pentru primii pasi ai dragostei, dar nu ajunge pentru a stabili o prietenie care sa fie profunda simtire spirituala.
Poate ca si tu ai facut asemenea experiente. Anumiti prieteni nedespartiti, au fost alaturi de tine cand nu aveai nevoie, dar cand ai avut nevoie mai mare de ei ti-au intors spatele. Prietenia adevarata este dificila de pastrat. Este o tentativa mereu noua de a intelege cealalta persoana si aceasta cere generozitate si inteligenta. Este o angajare de a se sustine reciproc, chiar si atunci cand tu esti cel care are mai mare nevoie ca cineva sa-ti intinda mana.
Prietenia este dificila pentru ca este descoperirea unei alte persoane. Trebuie sa fim gata de a da mult si de a primi putin, sa ne simtim responsabili pentru ceilalti, fara sa ne asteptam ca ceilalti sa fie mereu disponibili pentru noi. A da, a da, si inca a da. Iata legea iubirii care valoreaza chiar, si mai ales, pentru prietenie: a da fara a calcula ca un contabil care numara precis profiturile si pierderile, si daca conturile nu sunt profitabile, abandoneaza partida.
Dar atunci, care este legea prieteniei? Legea prieteniei este aceeasi ca si aceea a iubirii, dar cu multe lucruri mai putin si cu multe altele in plus. Faceti altora ceea ce vreti sa vi se faca voua. Nu faceti altora ceea ce nu vreti ca altii sa va faca voua. Este legea evanghelica a iubirii, dar si legea prieteniei care sa nu fie numai simpatie sau, mai rau, chiar o imatura confuzie intre sentiment si suflet, intre trup si spirit.
Miezul este tot aici: prietenia este tot atat de pretioasa ca si dragostea, are aceeasi lege a iubirii. Prietenia nu cere nimic pentru sine si este dispusa a da mai mult decat primesti. Prietenia dulce si rabdatoare, atenta si senina, profunda si vie, matura si puternica este mai tare decat iubirea.
(Speculatii din Ce inseamna a construi personalitatea?)