Nebunia oamenilor

Primavara trecuta am auzit o floare spunand: „Oare ce au oamenii? Ei fac tot mai multe fabrici, orase tot mai mari, strazi tot mai largi si arme tot mai mortale. Ei seamana moartea pentru oameni, animale si plante. Taie copacii, florile care le stau in cale, sperie pasarile. Oare ce se intampla cu ei? Polueaza aerul pe care il respira si otravesc apa pe care o beau. Incredibil! Ei dau buzna la expozitii si admira ultimele noutati in materie de tehnica. Exclama: fantastic, incredibil! Dar pentru cele mai mari minuni nu au ochi”.
Floarea a tacut. Dupa un timp a spus: „Oare nu sunt frumoasa? De ce oamenii nu stiu sa ma admire? Recunosc ca atunci cand albinele vin in vizita, vorbim despre nebunia oamenilor”.

sa ai grija

Era odata o fata oarba…. si s-a izolat de toti si de toate… nu voia sa stea cu ea decat prietenul ei.
– Tot ce-mi doresc mai mult este sa pot vedea lumea din jurul meu si pe tine, spunea ea…
– Vrei sa te casatoresti cu mine? i-a propus, intr-o zi, baiatul…
– Nu ma voi casatori daca nu pot vedea…
Dupa catva timp, pentru fata a aparut o pereche de ochi donati… a putut vedea si, in momentul in care l-a privit pe prietenul ei, a vazut ca si el este orb…
– Nu ma pot casatori cu un orb… a spus fata; si s-a intors sa plece…
Inainte de a pleca, baiatul i-a soptit :
– Sa ai grija de ochii mei, te rog!
 
ochiul meu