Dialog despre Dumnezeu și știință

Am primit de la un prieten prin e-mail ceva interesant si simpatic. Este vorba de un dialog, mai strans, între un professor si un elev legat de Dumnezeu și știință.

Știu ca această povestire este peste tot pe net și pe bloguri, dar m-am gandit sa o postez pentru prietenii mei, pentru cei care înca nu au citit-o, dar au posibilitatea acum, prin acest blog.

Deci, cei care ati mai intalnit articolul acesta, vă rog, să nu mă criticați…

„Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

– Esti crestin, nu-i asa, fiule?

– Da, dle, spune studentul

– Deci crezi in Dumnezeu?

– Cu siguranta

– Dumnezeu e bun?

– Desigur, Dumnezeu e bun.

– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

– Da

– Tu esti bun sau rau?

– Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.

– Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

– Da, dle. As incerca.

– Deci esti bun.

– N-as spune asta.

– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua…. El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

– Pai…, da, spune studentul

– Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare,  “Nu

– De unde vine Satana?

Studentul ezita.

– De la Dumnezeu.

– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

– Da, dle.

– Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

– Da

– Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.

Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

– Da

– Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

– Cine le-a creat? Nici un raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el, adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

– Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

– Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

– Nu, dle. Nu L-am vazut.

– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

– Nu, dle, nu l-am auzit.

– L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

– Nu, dle, ma tem ca nu.

– Si totusi crezi in el?

– Da.

– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nici o dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

– Dle profesor, exista caldura?

– Da

– Si exista frig?

– Da, fiule, exista si frig.

– Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura,mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero,ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.

Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

– Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite? Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei.

Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc,dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?

Clasa izbucneste in ras.

E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune– cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student,cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

– Sigur ca exista. Il vedem zilnic.Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein

Cât costă un surâs?

Nu costă nimic, dar oferă mult.

Îi îmbogăţeşte pe cei care îl primesc, fără a-i sărăci pe cei ce îl oferă.

Nu trăieşte decât o clipă, dar amintirea lui supravieţuieşte uneori o eternitate.

Nimeni nu este atât de bogat încât să se poată descurca fără el si nimeni nu este atât de sărac după ce i-a cunoscut avantajele.

Aduce fericire in cămine, cultivă bunăvoinţă într-o afacere şi este parola prieteniei.

Poartă odihna celor obosiţi, speranţa celor descurajaţi, lumina soarelui  pentru cei trişti şi este cel mai bun antidot al Naturii pentru necazuri.

Totuşi, nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, căci nu serveşte la nimic până nu este dăruit.

Nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât cel care nu mai are nici unul de dăruit.

Secretele succesului – Dale Carnegie

Gânduri din partea lui Dumnezeu

  • Te rog frumos, nu bea când conduci. Nu esti inca pregatit sa te intalnesti cu mine.
  • Poti sa-ti imaginezi cat ar costa aerul, daca ar fi furnizat de cineva?
  • Ce ar trebui sa fac sa-ti atrag atentia? Sa public un anunt in ziar?
  • Dragul meu pamantean nu ma trata ca pe un martian.
  • M-am gandit sa fac Lumea in alb si negru. Dar dupa aceea mi-am zis… naaaaaah!
  • Daca ai pierdut rasaritul pe care ti l-am pregatit astazi, nu-ti fa griji. Maine iti fac altul.
  • Cum poti sa crezi ca esti un “self-made-man”? Imi amintesc perfect cand te-am facut.
  • Daca gandesti ca Gioconda este uluitoare, ar trebui sa-mi vezi capodopera… priveste in oglinda.
  • Sa nu-ti uiti umbrela. Doar stii ca trebuie sa ud plantele.
  • Dupa parerea mea, tu esti cea mai frumoasa fiinta din aceasta lume.
  • Vino in casa mea, duminica, inainte de meci.
  • Ar trebui sa vorbim.
  • Imi plac cununiile, invita-ma la a voastra.
  • Acest “Iubeste-ti aproapele”… Sa stii, chiar am fost serios.
  • Te iubesc, si pe tine, si pe tine, si pe tine, si pe tine, si pe tine …
  • Calea pe care ai ales-o … Ma iei si pe mine?
  • Ai citit bestsellerul meu? (Biblia) Sa stii, este o provocare.
  • Cu mare placere iti voi duce crucea, vino.
  • Sa stii, nu esti singur, ma ai pe mine.
  • Ai incredere in mine. Vreu sa primesti cele mai grozave cadouri.
  • Nu te lepada de mine. (Dumnezeu)

Nu spune Tatăl Nostru, dacă…

Nu spune Tatăl Nostru, dacă în fiecare zi nu te comporți ca un fiu.

Nu spune nostru, dacă trăiești izolat în egoismul tău.

Nu spune care ești în ceruri, dacă te gândești doar la lucrurile pământești.

Nu spune sfințească-se numele tău, dacă nu îl onorezi.

Nu spune vie împărăția ta, dacă îl confunzi cu succesul material.

Nu spune facă-se voia ta, dacă nu îl accepți în momentele de durere.

Nu spune dă-ne nouă astăzi pâinea ta, dacă nu te preocupi de persoanele care suferă de foame.

Nu spune și ne iartă nouă greșelile, dacă încă porți ranchiună către fratele tău.

Nu spune și nu ne lăsa să cădem ispită, dacă ai intenția de a continua să păcătuiești.

Nu spune eliberează-ne de cel rău, dacă nu iei poziție împotriva celui rău.

Nu spune Amin, dacă nu iei în serios cuvintele Tatălui Nostru.

Durerea din suflet

”Incredibil cum durerea din suflet nu este înţeleasă. Dacă ești împușcat, imediat vine ambulanța. Dacă îți rupi piciorul imediat ți-l pun în ghips. Dacă ai gâtul inflamat imediat iți dau un medicament. Dar dacă ai o inimă frântă şi ești atât de disperat încât nu îți mai poți deschide gura,  dureros este că nimeni nu realizează. Cu toate acestea, durerea din suflet este o boală mult mai gravă decât un picior rupt sau durerile de gât, leziunile sale sunt mult mai profunde şi mai periculoase decât cele provocate de un glonţ. Sunt râni care nu se vindecă,  și aceste plăgi pot începe să sângereze la fiecare durere „. Oriana Fallaci

Gânduri de încurajare

incurajare

Fie ca motivele tale de bucurie să fie mai multe decât nisipul mării şi binecuvântările mai multe decât stelele de pe cer. Îţi doresc prieteni adevăraţi care să te iubească aşa cum eşti . Îţi doresc să poţi vedea frumuseţe în orice lucru care te incojoara şi zâmbetul lui Dumnezeu în orice rază de soare. Îţi doresc să poţi aprecia viaţa din fiecare strop de ploaie şi frumuseţea oricărui nor gri de pe cer.
Lasă-L pe Dumnezeu să te îndrume, să te înveţe, să te mustre şi să îţi arate cât te iubeşte şi fii deschis la provocări. Fie ca fiecare îndoială şi teamă să fie urmată de pace şi linişte; şi în întuneric viaţa ta să lumineze mai tare decât luna noaptea . Cu fiecare nou răsărit de soare să ţi se facă tot mai dor de cer şi cu fiecare apus tot mai dor să îi vezi faţa Tatălui.
Iubeşte necondiţionat atunci când ţi se pare imposibil şi mai mult ca orice învaţă să te laşi iubit. Îţi doresc să ai parte întotdeauna de veselie şi râsete. Fie ca bucuria din inima ta să acopere orice dezamăgire şi zâmbetul să poată acoperi orice durere. Fie ca dragostea să acopere orice slăbiciune şi fiecare rană să îţi aducă înţelepciune.Orice încercare să te aducă mai aproape de Dumnezeu şi fiecare zi să îţi aducă mai multă iubire decât ziua ce a trecut. Îţi doresc să apreciezi îmbrăţişarea unui copil şi rugăciunea unui bătrân. Îţi doresc să îţi poţi lua din când în când câte o mică vacanţă şi să te poţi relaxa.
Când ţi se pare că nu-I mai auzi glasul, când poverile sunt prea mari, când rănile sunt prea adânci şi durerile prea mari, când dezamăgirea te însoţeşte şi rămâi cu un gust amar căci ai vrut să faci bine şi ai fost răsplătit cu rău, când te rogi şi Dumnezeu îţi spune să aştepţi, priveşte linia orizontului şi închide ochii… asculta foşnetul vântului şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care numai El ţi-o poate face : “Te iubesc cu o iubire veşnică.” Îţi doresc să te poţi ruga oricând şi în orice circumstanţă. Îţi doresc să te poţi detaşa uneori de tot tumultul vieţii, de gălăgie şi agitaţie şi să îţi poţi regăsi gândurile, în linişte…
Îţi doresc să te poţi bucura de strălucirea din ochii cuiva atunci când îi faci o mică bucurie. Îţi doresc să poţi plânge din toată inima şi să laşi pe cel mai bun prieten să îţi şteargă lacrimile şi mai mult decat orice lasă-i pe alţii să te înveselească şi să te facă să zâmbeşti (nu uita să apreciezi acest lucru). Îţi doresc să nu te simţi niciodată singur.
Îţi doresc să te poţi încrede în promisiunile lui Dumnezeu mai ales atunci când nu ai speranţă şi nu poţi să înţelegi planul Lui pentru viaţa ta. Îţi doresc să poţi să nu judeci înainte să cunoşti, şi să nu acuzi înainte să asculţi.
Îţi doresc să nu te ascunzi în spatele numelui şi meritelor tale ci să poţi răspunde cu inima.
Mai mult ca orice : Fie ca El să te binecuvînteze şi alţii să fie binecuvântaţi prin tine!

Spirit de luptator

peacefulwarrior05250601

Aseara am vazut acest film ”Spirit de luptator” (Peaceful Warrior), pe care il recomand la toata lumea. Cu siguranta ca acest film poate spune ceva oricui…

Filmul se rezuma la o parte din viata unui gimnast care sufera un accident grav de motocicleta si ii este interzisa participarea in concursuri, dar intalneste o persoana deosebita care il antreneaza pentru a redeveni ce a fost.

Dan Millman (Scott Mechlowicz) este un gimnast care viseaza sa castige o medalie la Olimpiada, a carui lume se rastoarna cand intalneste un strain misterios numit Socrates (Nick Nolte). Socrates detine puterea de a ajunge la noi niveluri ale puterii si intelegerii. Dupa ce sufera un accident, cu ajutorul lui Socrate si al unei tinere, Joy (Amy Smart), Dan descopera ca trebuie sa invete multe si sa uite si mai multe inainte de a putea deveni un luptator impacat cu sine insusi.

Mi-a placut foarte mult filmul, așa incat am retinut o pare din dialoguri între Socrate si Dan:

– Toată lumea îți spune ce să faci și ce e bine pentru tine. Nu vor ca tu să-ți găsești propriile răspunsuri. Vor ca tu să le crezi pe-ale lor. Vreau să încetezi să mai obții informații din afara ta și să începi să le obții din interior. Oamenilor le e frică ce ceea ce se afla înăuntru și ăla e singurul loc unde vor găsi ce au nevoie.

*****************

– Dacă ți-aș spune că în ceea ce te antrenezi îți implică și viața? Să-ți dezvolți istețimea pentru a dezvolta mecanismul corect la momentul potrivit și la locul potrivit.

*****************

– Du gunoiul.

– Du-te tu și du gunoiul.

– Gunoiul este aici sus (din cap). Asta e prima parte din antrenamentul tău. Să înveți să elimini tot ce nu ai nevoie. Dă gunoiul afară. Gunoiul este singurul lucru care te împiedică în realizarea scopului în acest moment. Aici. Acum. Și când ești cu adevărat aici și acum, vei fi uimit de ceea ce poți face și de cât de bine o poți face.

*****************

– Antrenamentul tău se poate muta acum către o nouă arenă, o arenă în care să-ți găsești răspunsurile din interior. Stai jos aici până când vei avea să-mi spui ceva valoros.

– Și care ar fi?

– Nu vreau să aud nimic de la tine, până când în interior nu ai ceva valoros de oferit.

– Asta-i tot?

(După un timp de gândire) – Mânie, ură, violență, toate sunt doar frici. Frica și nu banii reprezintă rădăcina tuturor relelor.

(După un timp de gândire) – Dacă împrumuți cuiva 20 de dolari și nu mai vezi niciodată acea persoană, probabil că merită.

(După un timp de gândire) – Oamenii care sunt cel mai greu de iubit sunt de obicei cei care au nevoie de mai multă iubire.

(După un timp de gândire) – Niciodată nu poți să spui că nu se întâmplă nimic. Nu există momente obișnuite.

– Bine ai revenit.

*****************

– Tot ce trebuie să faci este să fii conștient de alegerile tale, și responsabil pentru acțiunile tale. Fiecare acțiune are prețul și plăcerea sa. Recunoscând ambele laturi, un războinic devine… obiectiv și responsabil pentru acțiunile sale.

*****************

– Moartea nu înseamnă tristețe. Lucrul cel mai trist este faptul că majoritatea oamenilor nu trăiesc deloc.

*****************

– Un războinic nu renunță la ceea ce iubește. El își găsește iubirea în ceea ce face. Războinic nu înseamnă perfecțiune, sau victorie, sau invulnerabilitate. E vorba despre vulnerabilitate absolută. Acesta este adevăratul curaj.

– Ce fel de antrenament crezi că aș putea face? Tocmai am avut un accident.

– Accidentul este antrenamentul tău. Viața înseamnă alegere. Poți să alegi să fii o victimă sau orice dorești și-ți place.

– Și să ignor ce mi s-a întâmplat?

– Un războinic acționează. Doar un prost reacționează.

– Și dacă n-am să pot face?

– Acesta e viitorul. Dă-i drumul.

– Ei bine, de unde să începem?

– Nu e vorba de început sau de sfârșit, ci doar de făcut.

*****************

– Dacă nu obții ceea ce dorești, suferi. Și chiar dacă obții exact ceea ce dorești, tot suferi, pentru că nu ești în stare să o păstrezi pentru totdeauna.

*****************

– Viața are doar trei reguli și deja le știi.

– Paradoxul, umorul și schimbarea.

– Paradoxul.

– Viața e un mister. Nu risipi timpul, încercând să o înțelegi.

– Umorul.

– Să ai întotdeauna simțul umorului, în special față de tine. Eo forță cum nici nu-ți imaginezi.

– Schimbarea.

– Să știi că nimic nu ramâne la fel.

Amintiri din familie

„Femeie, îţi mai aminteşti? Nu aveam nimic cu ce să începem, totul trebuia făcut. Ne-am pus pe muncă, dar era greu. Era nevoie de curaj, de perseverenţă. E nevoie de iubire, iar iubirea nu este ceea ce se crede la început… nu înseamnă doar acele cuvinte scurte care se şoptesc la ureche; timpul vieţii este lung, ziua nunţii nu e decât o singură zi. După aceea, îţi aminteşti, abia după aceea a început viaţa. Este de făcut şi încă rămâne de făcut, trebuie făcut din nou, şi încă mai rămâne de făcut din nou. Vin copiii; trebuie hrăniţi, trebuie îmbrăcaţi, trebuie crescuţi; şi cu asta nu se termină; se întâmplă să se îmbolnăvească, tu stăteai toată noaptea în picioare, eu munceam de dimineaţa până seara. Uneori ajungeam la disperare; anii se scurgeau şi nu făceam un pas înainte, adesea părea că dăm înapoi. Îţi aminteşti, femeie, sau nu? Toate aceste necazuri; numai tu ai fost prezentă. Am rămas credincioşi unul altuia, şi aşa eu am putut să mă sprijin pe tine, iar tu te sprijineai pe mine. Am avut norocul să fim împreună” (C.F. Ramuz).

Costumul nostru

Se povesteşte că l-au invitat odată pe Gandhi la o recepţie foarte solemnă. Când sosi, nu-l lăsară să intre pentru că nu era îmbrăcat în frac.
Se întoarse acasă şi trimise la recepţie un pachet cu un frac şi următorul bileţel:
-«Aveţi aici pe cel pe care l-aţi invitat.»

Psihologii spun că în vestimentaţie omul nu se arată aşa cum este, ci cum ar vrea să apară sau cum crede că ceilalţi doresc să-l vadă. Nici măcar nu se îmbracă aşa cum doreşte, ci cum crede că le place celorlalţi. După cum este ambientul în care se mişcă, aşa este ornamentul pe care şi-l pune.
Este o atitudine care aminteşte de cameleon: îşi schimbă culoarea şi înfăţişarea în funcţie de mediul înconjurător.
E nevoie de personalitate ca să nu te laşi dus de curent. A fi om de caracter înseamnă a face sau a-ţi pune ceea ce crezi că trebuie să faci sau crezi că îţi vine mai bine, făcând abstracţie de ceea ce alţii gândesc sau nu.

De la mine pentru tine

* Îţi doresc să ai timp ca în tot zbuciumul vieţii să găseşti măcar o clipă de răgaz;

* Îţi doresc înţelepciunea de a recunoaşte că fiecare piedică din calea ta ascunde în ea un prilej de a creşte, depăşind-o;

* Îţi doresc bucuria de a descoperi lucrurile mici, aparent neînsemnate ale vieţii şi de a te înviora prin ele;

* Îţi doresc prieteni buni care să-ţi fie alături şi la necaz, nu numai pe timp cu soare;

* Îţi doresc calmul plin de pace care să-ţi de siguranţa până şi în cele mai năvalnice furtuni ale vieţii;

* Îţi doresc încredinţarea că există Dumnezeu şi că El este lângă tine în fiecare zi şi clipă din viaţa ta.

(1 August 2000)

Reflectii crestine

-Cand bate la usa cel rau, lasa-l pe Isus sa raspunda.
– Nu putem intra in Cer daca mai inainte nu a intrat Cerul in noi.
– Cereri mari duc la raspunsuri mari pentru ca rugaciunea misca mainile care misca lumea.
– Dumnezeu te are in planurile Lui, Il ai si tu pe El in ale tale?
– Nu esti gata sa traiesti pana nu esti gata sa mori.
– Noi il privim pe Dumnezeu asa cum aviatorii isi privesc parasuta; ea este acolo pentru urgente dar pilotul spera sa nu trebuiasca sa o foloseasca niciodata. (C.S. Lewis)
– Daca crestinii n-ar fi copii lui Dumnezeu, diavolul n-ar incerca sa-i faca sa se indoiasca de faptul ca sunt.
– Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui. Nu pentru ca il vad ci pentru ca vad tot ce atinge. (C.S. Lewis)
– Nu exista oameni atat de buni ca sa se mantuiasca singuri – dar nici atat de rai sa nu poata fi mantuiti de Dumnezeu
– Amanarea este actul de deces al unei hotarari bune.
– Putem sluji fara iubire dar nu putem iubi fara slujire.
– Daca nu gasesti nici o cale de iesire, incearca privind in sus!
– Dumnezeu va avea grija de lucrurile prin care treci, tu ai grija cum treci prin ele!
– Prieten iti este cel ce stie totul despre tine si totusi te place.
– Prietenii sunt ca si curcubeul: iti lumineaza viata cand ai trecut printr-o furtuna.
– Prietenia este ca si vinul: se face mai buna cu trecerea timpului.
– Orice om vrea sa fie apreciat. Deci daca apreciezi pe cineva, nu pastra secret acest lucru. (Mary K. Ash)
– Invata din greselile altora; viata e prea scurta pentru a le face tu insuti pe toate.
– Cand nu-ti ramane decat Dumnezeu, vei descoperi ca Dumnezeu iti este suficient.
– Daca vezi pe cineva fara zambet, da-i unul de-al tau!
– Cei ce umbla cu Dumnezeu nu vor fi in pas cu lumea.
– Daca vrei sa faci lucruri mari trebuie sa ramai mic.
– Fiecare vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa toata fericirea si cresterea vin in timp ce il urci!
– Am tinut multe lucrui in mana si le-am pierdut, dar ceea ce am incredintat in mainile lui Dumnezeu este al meu si astazi.
– Nu te teme de moarte; cu cat murim mai repede cu atat avem mai mult timp sa fim nemuritori
– Cu Dumnezeu alaturi nu te poti pierde in multime.
– Pentru crestin cerul se pronunta: A-C-A-S-A.
– Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei. ( 2 Cor 5:15)
– O Biblie uzata de mult citit e semnul unui suflet bine hranit.
– Problema pe care o constituie crestinul de rand este ca e numai un crestin de rand.
– Unii crestini nu fac nimic; dar nu exista nici un crestin care sa n-aiba nimic de facut.

Tatăl Nostru care esti…

– Tatal nostru care esti in ceruri.. – Da.
– Nu ma intrerupe, ma rog!
Da, dar m-ai chemat.
– Te-am chemat? Eu nu te-am chemat, eu ma rog, „Tatal nostru care esti in ceruri..”
– Vezi? M-ai chemat iarasi.
– Ce-am facut?
– M-ai chemat. Tu ai spus „tatal nostru care esti in ceruri”. Iata-ma!
Aici sunt. La ce te gandesti in mintea ta acum?
– La nimic. Am vrut doar sa spun o rugaciune. Eu totdeauna spun. „Tatal nostru”. Ma face sa ma simt bine dupa ce o spun ca si cand mi-am implinit o datorie.
– Bine, atunci continua.
– Sfinteasca-se Numele Tau..
– Stai. Ce vrei sa spui prin aceasta?
– Prin ce?
– Prin „sfinteasca-se numele tau”?
– Oh (surprins).. nu stiu ce inseamna.Cum as putea sa stiu? E doar o fraza din rugaciune. Apropo ce inseamna?
– Asta inseamna:onorat, sfant, minunat.
– Da, are sens. Niciodata nu m-am gandit la insemnatatea cuvantului „sfinteasca-se”. „Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant..”
– Crezi, intra-adevar ce-ai spus?
– Desigur, de ce nu?
– Ce faci cu privire la aceasta?
– Ce fac? Nimic, presupun. Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca tu ai avea control peste toate lucrurile aici pe pamant asa cum ai acolo in cer.
– Am eu control peste viata ta?
– Bine… merg la biserica.
– Dar nu asta te-am intrebat. Ce poti sa spui despre poftele firii pamantesti cu care te lupti? Ce faci cu temperamentul tau nervos? Stii ca aceasta este o problema pentru tine. Si aminteste-ti ce fel ce carti citesti, ce programe tv. Urmaresti?
– Opreste-te de a ma mai critica! Sunt la fel de bun ca si restul de mincinosi din biserica.
-Scuza-ma, te rog, dar eu credeam ca tu te rogi ca voia mea sa se faca.
daca aceasta ar fi sa se intample, atunci va trebui sa inceapa cu acei care se roaga pentru ea, cu tine.
– Bine, recunosc ca am ceva cusururi si pentru ca Tu ai mentinoat cateva, ma gandesc ca as mai putea numi si altele.
– Cred ca si eu as mai putea numi cateva.
– Nu m-am gandit prea mult la ele pana acum, dar intr-adevar mi-ar placea sa ma las de unele din ele. Si atunci as fi cu adevarat liber.
– Bine, acum esti pe drumul cel bun. Vom lucra impreuna – tu si eu.
multe biruinte pot fi castigate. Ma bucur de tine.
– Asculta, Doamne, trebuie sa termin aici. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. „Da-ne noua painea cea de toate zilele..”
– Rugaciunea este un lucru periculos. Poti sfarsi prin a fi complet schimbat, stii asta! Este ceea ce eu doresc ca tu sa alegi. Tu m-ai chemat si iata-ma, sutn aici. Acum este prea tarziu sa te opresti. Contiuna-ti urmatoarea parte de rugaciune, mergi mai departe.
– Mi-e frica!
– Frica? De ce ti-e frica?
– Pentru ca stiu deja ce-o sa spui.
– Incearca-ma si vei vedea.
– „Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..”
– Ce sa intampla intre tine si Mihai?
– Vezi? Am stiut! Am stiut ca o sa-mi amintesti de el. Doamne, el spune minciuni despre mine si niciodata nu mi-a platit datoria ce o are la mine. M-am jurat ca am sa-l pun la punct.
– Dar ruga ta cum a fost? Cum te-ai rugat?
– Nu asta am vrut sa spun.
– Bine. Cel putin esti sincer, dar nu cred ca este deloc placut sa porti povara amaraciuni in inima ta, nu-i asa?
– Nu, cel putin ma voi simti mai bine dupa ce mai voi razbuna pe el, oh.. am facut deja planul -cum sa ma razbun. O sa-l fac sa-i para rau de ce mi-a facut.
– N-o sa te simti mai bine, ci te vei simti mai rau. Razbunarea nu este dulce, gandeste-te cat de nefericit esti deja, dar eu pot schimba totul.
– Tu poti schimba starea? Cum?
– Iarta-l pe Mihai si atunci eu te iert pe tine, ura si pacatul vor fi problema lui dupa aceea, nu a ta. Tu poti pierde banii, dar cel putin ai pace in inima ta.
– Dar, Doamne nu pot sa-l iert!
– Atunci nici eu nu pot sa te iert.
– Bine ai dreptate, dar mai mult decat sa ma razbun pe Mihai vreau sa am pace in inima. Bine, il iert! Ajuta-l sa gaseasca calea cea dreapta in viata, Doamne, stiu ca el se simte mizerabil acum ca ma gandesc la asta si oricine ar face ca el s-ar simti la fel, te rog arata-i calea spre iertare.
– Foarte bine! Minunat! Cum te simti acum?
– Hhmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca nu voi mai merge la culcare diseara atat de incordat ca si pana acum, pentru prima data de cand pot sa imi aduc aminte. Nici nu mai sunt obosit ca pana acum..
– Dar nu ti-ai terminat inca ruga, continua..
– Bine. „Si nu ne duce pe noi in isipita si ne izbaveste-ne de cel rau..”
– Bine, am sa fac si asta, numai nu te pune pe tine insuti in locul unde poti fi ispitit.
– Ce vrei sa spui cu asta?
– Schimba-ti prieteniile, renunta sa mai mergi in locurile in care ai mers pana acum, nu te mai uita la filme murdare, nu mai asculta conversatiile pacatoase, nu te mai pune in situati urate. Unii din prietenii tai au deja influenta asupra ta, ei vor sa te implice in lucruri gresite, nu te lasa pacalit. Ei te mint ca sa se distreze dar va duce la ruinarea ta. Nu te folosi de mine ca un tap ispasitor.
– Nu inteleg!
– Desigur ca intelegi. Asa procedezi totdeauna ,te bagi in probleme si apoi fugi la mine: Doamne ajuta-ma sa ies din incurcatura asta si iti promit ca nu am sa mai fac! Ti-aduci aminte de toate targuielile facute cu mine?
– Da, Doamne, mi-e rusine, imi pare rau!
– Mergi mai departe si termina-ti ruga.
– Pentru ca a Ta este imparatia, puterea, slava in veci. Amin!
– Stii ce mi-ar aduce mie slava? Ce m-ar face cu adevarat bucuros?
– Nu, dar as vrea sa stiu. Vreau sa iti fac placere, pot sa vad ce viata mizerabila a fost pana acum, dar as vrea sa fiu unul dintre urmasii Tai.
– Ai raspuns deja la intrebarea mea.
– Da?
– Da, lucrul care imi aduce slava este sa am oameni ca si tine care ma iubesc.
– Doamne vreau sa vad ce poti face tu din mine, bine?
– Da, hai sa vedem.

…cum te rogi?

Sfaturi pentru părinti …de la copilul lor

– Nu mă răsfăţa. Ştiu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar încerc totuşi.
– Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Asta mă aşează la locul meu.
– Nu folosi forţa cu mine. Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai forţa contează.
– Nu fi inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură şi mă face să încerc să scap nepedepsit.
– Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine. Asta mă va face să-mi pierd încrederea în tine.
– Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca atunci să capăt şi mai multe „victorii”.
– Nu te supăra prea tare când îţi spun „te urăsc”. Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să-ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
– Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi dovedesc contrariul, purtându-mă ca o persoană „importantă”.
– Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea face singur. Asta mă face să mă simt ca un copil mic şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
– Nu-mi menaja „relele obiceiuri”, acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât decât să mă încurajezi să le continui.
– Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă îmi vei vorbi blând între patru ochi.
– Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea chiar mai slabă.
– Nu încerca să-mi ţii predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine şi ce e rău.
– Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăţ că pot face greşeli fără să simt că nu sunt bun de nimic.
– Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
– Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii uşor şi atunci s-ar putea să spun minciuni.
– Nu uita că-mi place să experimentez. Învăţ din asta.
– Nu băga prea mult în seamă indispoziţiile mele. S-ar putea să profit de faptul că îmi acorzi mai multă atenţie când sunt bolnav.
– Nu mă respinge când pun întrebări cinstite. Dacă o faci, vei constata că nu te mai întreb şi caut informaţii în altă parte.
– Nu-mi răspunde la întrebările prosteşti şi lipsite de sens. Altfel voi încerca mereu să te agăţ cu astfel de întrebări.
– Nu încerca niciodată să pari perfect sau infailibil, pentru că mă vei face să simt că nu te voi putea ajunge niciodată.
– Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Contează cum îl petrecem.
– Nu te teme dacă eu sunt speriat. Arată-te curajos !
– Poartă-te cu mine ca şi cu prietenii tăi. Ţine minte: învăţ mai bine de la un model decât de la un critic.
– Nu uita că nu pot creşte fără încurajări şi înţelegere.

ŞI ÎN AFARĂ DE ASTA, TE IUBESC FOARTE MULT.
TE ROG, IUBEŞTE-MĂ ŞI TU ÎN SCHIMB !

Ce conteaza in viata

În viaţă nu contează câţi oameni te caută sau cu câţi te-ai întâlnit pana acum. Nu contează cu cine te-ai sărutat, ce sporturi faci, ce băiat sau ce fată îţi place. Nu contează ce pantofi porţi, cum ai părul sau ce culoare are pielea ta, unde stai sau la ce şcoală mergi. Nu contează câţi prieteni ai sau dacă eşti singur. Nu asta contează în viaţă.
În viaţă contează pe cine iubeşti si pe cine necăjeşti. Contează ce părere ai despre tine. Contează încrederea, fericirea şi compătimirea. Contează să fi alături de prietenii tai şi să înlocuieşti ura din tine cu dragostea. Contează să ocoleşti gelozia, să înfrângi prostia şi să clădeşti încrederea. Contează ceea ce spui şi ceea ce vrei să spui. Contează să judeci oamenii după ceea ce sunt nu după ceea ce au. Şi mai presus de toate, contează dacă prin viaţa ta influenţezi în bine viaţa altcuiva, aşa cum n-a reuşit nimeni altcineva s-o facă pe altă cale. Toate acestea contează în viaţă.

Rugaciunea unui copil trist

„Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”