Aventura lui Coscolo si Pelusa

Coscolo şi Pelusa erau două fire de păr, care trăiau pe acelaşi cap. Erau prieteni foarte buni, căci au crescut împreună. Ceea ce le plăcea cel mai mult era să se joace împreună cu prietenii. Când era mai multă mătreaţă, îşi construiau bile mai mari şi jucau fotbal cu ele. Erau mareu foarte veseli, dar totul se sfârşea, atunci când, apărea o mână care se scărpina în cap.
Când un fir de păr cădea, toţi deveneau forte trişti, ba mai mult, unele fire albeau de durere.Nimeni nu ştia ce se întâmpla cu firele care cădeau, era un mare mister.
Într-o zi, în timp ce făceau duş, Pelusa a rămas lipit de un burete şi a început să strige:
-Ajutor! Ajutor!
Coscolo a încercat să-l ajute, dar nu a reuşit. Între timp, buretele s-a desprins de cap şi Pelusa a rămas în aer strigând:
-Ajută-mă, Coscolo! Ajutor!
Vocea lui Pelusa se pierdea în depărtare. Între timp, toate celelalte fire de păr încercau să-l liniştească pe Coscolo, spunându-i:
– Calmează-te, nu fă nebunii! Ai făcut tot ce se putea face. Oricum nu mai este nimic de făcut.
Dar Coscolo continuă să repete:
– Este prietenul meu! Nu pot să-l las singur!
Atunci, profitând de un pieptene care trecea prin păr, se prinse cu toate puterile de el şi se smulse.
– Plec! – strigă el.
A început să se legene prin aer şi a căzut într-o cadă mare cu apă caldă. Acolo văzu buretele care îl smulse pe Pelusa. A început să înoate către el strigând:
– Unde eşti, Pelusa?
– Sunt aici, răspunse Pelusa de pe burete.
În cele din urmă, reuşi să se urce pe burete, îl eliberă şi cei doi se îmbrăţişară cu bucurie.Pelusa, emoţionat spuse:
– Ai făcut o nebunie, Coscolo, dar ştiam că vei veni în ajutorul meu.
– Pentru asta sunt prietenii, răspunse Coscolo.
– Da, ai dreptate. Dar, acum ce facem? – zise Peluso.
– De acum nu mai avem nevoie de nimic. Importat este că ne-am regăsit, răspunse Coscolo.
Au sărit de pe burete şi au început să înoate spre margine. Dar, în momentul acela, apa a început cu repeziciune să curgă, către o gaură care înghiţea totul. Coscolo şi Pelusa se priviră surprinşi şi fără să ezite nici o clipă, s-au strâns puternic, pentru ca să nu mai fie despărţiţi niciodată. Gaura îi înghiţi.
Nu ştiau încotro se îndreptau, nici ce li se putea întâmpla. Dar asta nu era important. Nu le mai era teamă, căci acum erau împreună. Orice s-ar întâmpla, nu ar reuşi să despartă doi prieteni buni.

Morarul, fiul si magarul

Un morar şi fiul său călătorea cu un măgar la piaţă spre a-l vinde.
N-au mers prea departe când s-au întâlnit cu nişte femei care veneau spre ei discutând.
– Nu-i ciudat! – spune una din ele când s-au apropiat. Aţi mai văzut vreodată lume atât de nătângă? Să călătoreşti o cale atât de grea când ai putea să mergi călare pe spatele măgarului?
Morarul a auzit ce discutau femeile, şi i-a şoptit fiului să încalce pe măgar şi astfel şi-au continuat drumul.
Curând au depăşit un grup de băieţi mai în vârstă care discutau pe marginea drumului.
– Înţelegeţi ce vreau să spun – a spus unul din oameni tocmai când morarul trecea prin dreptul său. Tânăra generaţie nu are nici un pic de respect pentru oamenii în vârstă în ziua de azi. Când eram tânăr nu ai fi văzut un tânăr călare în timp ce tatăl merge pe jos. Morarul i-a şoptit fiului să coboare de pe măgar, în timp ce el însuşi a încălecat.
Nu au mers ei multă cale când au întâlnit un bărbat cu nevasta lui.
– Uită-te la omul ăla bătrân, – a exclamat într-un glas. Cum poţi merge călare când betul băiat merge pe jos? Sărmanul copil abia poate ţine pasul. Morarul s-a dat jos uşurel, şi împreună şi-au continuat drumul pe jos spre piaţă.
Când s-au apropiat de piaţă, a dat peste un prăvăliaş care i-au luat la întrebări.
– Ia spuneţi măgarul acela este al vostru?
– Da, a răspuns morarul.
Atunci de ce vă purtaţi atât de crud cu el? Doi oameni zdraveni ca voi ar putea să aibă grijă mai uşor de bietul animal decât ar putea să aibă el grijă de voi.
Morarul şi fiul său s-au dat jos din spinarea măgarului, i-au legat picioarele împreună, a înfăşurat o frânghie în jurul unui par şi l-a săltat pe umeri împreună cu măgar cu tot. N-au mai mers mult când au ajuns la podul care ducea spre piaţă. Podul era plin de lume care a izbucnit în râs la vederea celor doi – morarul şi fiul său – care duceau măgarul în spinare. Zgomotele a speriat săracul măgar care s-a eliberat singur din strânsoarea funiei, dar a căzut peste parapetul podului în râul care curgea dedesubt. Celor doi nu le-a mai rămas decât să se întoarcă acasă.
Data viitoare – a murmurat morarul voi face cum mă taie capul.
magarul.jpg

Vila servitorului

Un om foarte bogat a murit şi a ajuns în rai. Sfântul Petru l-a însoţit pe o stradă splendidă unde fiecare casă era minunată. Bogatul om a remarcat o casă care era cu deosebire mai frumoasă. A întrebat cine locuieşte acolo. „Aceea – a spus sfântul Petru, este a servitorului tău”
„Ei bine, a zâmbit bogatul – dacă servitorul meu are o asemenea casă trebuie să caut în continuare o casă potrivită rangului meu”.
Curând au ajuns pe o stradă mică unde casele erau micuţe şi fără pretenţii. „Vei locui în această bojdeucă” – a spus sfântul Petru, arătând cu degetul spre una.
„Eu, să stau în asemenea bordei!”
„Asta este cea mai bună pe care ţi-o pot oferi” – a exclamat sfântul Petru. „Trebuie să înţelegi că noi construim casa ta cu materialele pe care le-ai trimis dinainte, pe când erai pe pământ”.
casuta2.jpg

Cersetorul

44975.jpg

Intr-o zi, Avram a invitat un cesetor in cortul sau, la masa. Ca de obicei, inainte de masa a spus rugaciunea de multumire adresata lui Dumnezeu. Auzind de Dumnezeu, cersetorul a inceput sa-l blesteme in toate felurile, sustinand ca nu poate sa auda numele lui.
Cuprins de indignare, Avram l-a alungat pe blasfemiator. Seara, cand se ruga, Dumnezeu i-a vorbit:
– Omul acela m-a blestemat si m-a vorbit de rau timp de 50 de ani, si totusi, eu i-am pus de mancare in farfurie in fiecare zi. Si tu, nu l-ai putut suporta macar o singura data?

Vulpea si via

vulpe.jpg

O vulpe a descoperit o vie, dar via era înconjurată de gard din toate părţile. Vulpea a descoperit o gaură în gard prin care dorea să se strecoare. Dar gaura era prea strâmtă şi vulpea nu reuşea. Aşa că vulpea a postit trei zile până ce a devenit suficient de slabă şi astfel a reuşit să se strecoare prin gaura din gard.
Atunci a început să se ospăteze cu poame. Dar în felul acesta s-a îngrăşat din nou. Şi din nou nu a reuşit să se strecoare prin gard. Aşa că a mai trebuit să postească încă trei zile ca să devină slabă din nou. După asta a reuşit să iasă.
Odată ieşită s-a întors spre vie şi a spus: „Vie, vie, ce bună eşti şi ce fructe bune ai. Tot ce-ţi aparţine e frumos şi nepreţuit. Dar la ce bun? Drumul care duce la tine este şi drumul care trebuie parcurs şi la întoarcere”.

 

Unde este Iubire…

O femeie iese din casă şi vede trei moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei. Nu-i cunoştea dar vazându-i supăraţi îi invita în casă să manânce ceva.
Soţul tău este acasă?” – întreabă ei.
Nu, este ieşit
Atunci nu putem intra” – replică ei. Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi..
Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru.„Femeia se duce şi îi invită.
Nu putem intra toţi în casă” replică ei.
Cum aşa?” întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE , el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă.
Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură. „Ce bine!!, în acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!
Soţia nu a fost de acord. „De ce să nu-l invităm pe SUCCES?
Nora îi asculta dintr-un colţ al casei. „N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.
Hai să ne ghidăm după sfatul norei” îi zice soţul soţiei.
Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.
Femeia iese afară şi întreabă:
Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă femeia întreabă : „L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?
Cei trei moşnegi replicară: „Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE , unde merge el mergem şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!!!!!!


bunastaresuccesiubire

Paduchele si elefantul

Un paduche s-a decis sa se mute cu intreaga familie in urechea unui elefant. De aceea, el i-a strigat:
– Domnule elefant, eu si familia dorim sa ne mutam in urechea dumitale. Ne-am gandit ca ar fi corect sa-ti dam o saptamana de gandire, dupa care va trebui sa ne informezi care este parerea ta.
Elefantul nici macar nu stia ca paduchele exista, asa ca si-a vazut linistit de drum. Dupa ce a asteptat constiincios sa treaca saptamana pe care i-a acordat-o, paduchele a presupus ca elefantul si-a dat acordul, asa ca s-a mutat.
O luna mai tarziu, d-na Paduche a decis ca urechea nu este un loc destul de sanataos pentru familia ei, asa ca au stabilit sa se mute din nou. Ea l-a rugat pe sotul ei sa-i acorde elefantului cel putin o luna ca sa nu ii raneasca sentimentele.
Paduchele i-a vorbit din nou elefantului, incercand sa dea dovada de cat mai mult tact:
– Domnule elefant, ma tem ca suntem nevoiti sa ne mutam intr-un alt cartier. Evident, asta nu are de a face nimic cu dumneata sau cu urechea ta, caci este spatioasa si calduroasa. Sotia mea prefera sa se mute alaturi de prietenii ei care traiesc pe piciorul taurului. Daca ai vreo obiectie, spune-mi in urmatoarea saptamana.
Evident, elefantul nu a spus nimic, asa ca paduchele si-a schimbat resedinta cu constiinta impacata.
elefant4

 

Universul nu este constient de existenta ta! Stai linistit!