Fă-ți timp

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci.
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând.
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune o floare, un cocor.
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte seara, stând singur, să te rogi.
Fă-ţi timp să vezi frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp căci eşti de bune şi rele-nconjurat.
Fă-ţi timp şi pune suflet să dăruieşti iubire,
Fă-ţi timp căci în iubire e numai bucurie.
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii nu poţi ca s-o mai strângi

Timpul

Cand se vorbeste de „un timp

Ne identificam prin asteptare;

E ca si cu un anonim,

Ce nu-si semneaza a lui scrisoare.

Timpul, cu-a lui continuitate

Iti lasa-n ganduri urme adanci.

Dar zi de zi el insa, poate

Sa stearga valurile lungi.

In timp, tu poti sa intelegi,

Ce ai in sufletul pustiu.

Si pas cu pas, tu poti sa legi

si sa ingropi, tot ce-a fost viu!

Sa astepti?…iti pare o vesnicie!

Sa crezi in timp?…e si mai greu!

Dar totusi, numai timpul stie,

Sa coase fir cu fir mereu.

Te uiti in timp si definesti

Al tau trecut si-al tau prezent.

Si constient marturisesti,

Ca ai uitat, ce-a fost urgent.

O! Cate-n timp nu se mai schimba,

de n-ai putere sa opresti,

nici chiar o vorba pe-a ta limba!

Sa crezi in ea, s-o implinesti!

De n-ar fi totul trecator,

Ti-ai intelege al tau drum?

Cand este asa de uimitor,

Cum visul se preface-n scrum.

In timp ti se arata o poarta,

Pe care tu sa o deschizi.

De simti ca-i calea adevarata?!

Tot ce a fost?! Poti sa inchizi!

M. L. Paula

timpul

Prieten


Tu eşti fratele meu de suflet, prietenul meu cu adevărat,
Care pe orice cale şi în fiecare zi este mereu cu mine.
Chiar dacă eşti un om matur ai încă suflet de copil,
Cel care-mi dă prietenia, respectul şi afecţiunea sa.

Îmi amintesc că împreună am trecut prin momente foarte grele,
Iar tu nu te-ai schimbat oricât de puternice au fost vânturile.
Inima ta este o casă cu porţile deschise,
Tu eşti lucrul cel mai sigur în momentele nesigure.

În anumite momente grele care sunt în viaţă,
Căutăm pe cineva care să ne ajute să găsim ieşirea.
Acel cuvânt de tărie şi de credinţă pe care mi l-ai dat,
Îmi dă siguranţa că ai fost mereu alături de mine.

Tu eşti prietenul de suflet care în fiecare zi,
Surâs şi îmbrăţişare festivă la fiecare sosire.
Îmi spui adevăruri atât de mari cu fraze deschise.
Tu eşti lucrul cel mai sigur în momentele nesigure.

Nici nu-i nevoie măcar să spun
Tot ceea ce-acum spun eu
Dar este bine ca, astfel, să auzi
Că tu eşti cel mai bun prieten al meu.

Nici nu-i nevoie măcar să spun
Tot ceea ce-acum spun eu
Dar este bine ca, astfel, să auzi
Cât de mare eşti, prietenul meu.

Marc Anthony

Hăruire

Dintre cei multi de aici de sub ceresc
eu ma consider într-un fel aleasa
caci Dumnezeu ma-nvata sa iubesc
tot ce-ntâlnesc în calea mea prin viata.

Nu este dar mai mare ca iubirea,
ceva mai mult râvnit ca nemurirea,
iar cel ce-n viata toate le iubeste
fara sa stie nemurirea dobândeste.

Darul Iubirii – Maria Marino

Scrisoare către mama

E ziua ta, măicuța mea,Mamica mea

Și inima mă doare,

Că mâna mea nu-i lângă a ta,

Ca să ți-o strâng mai tare.

Să-i simt căldura ce cu dor,

Mă încălzea pe mine.

Eu, scumpul, dragul tău fecior,

Eu, fiu-ți ce mai mare.

Astă toamnă-n poartă ai lăcrimat,

Cu lacrime amare.

De câte ori s-o fi întâmplat,

După a mea plecare?

Aș vrea să-ti spun, mămica mea,

Să-ți dăruiesc o floare…

Te rog, nu plânge, de-ți va da,

Poștasu` a mea scrisoare.

Să nu te-mbolnăveşti acum,

Când iarna grea se lasă.

Căci vreau să mă astepti acum,

La-ntorsul meu acasă.

Mulți ani măicuța mea să ai,

Ți-o spun (de) aici, departe.

Dar este lege, e din Rai:

Iubirea nu desparte!