Câți ani avem?

Când întrebăm pe cineva: câți ani ai? Ne răspunde imediat: 7; 33; 48. Fiecare știe câți ani are. Af fi chiar rușinos din partea cuiva să nu știe câți ani are.

Dacă stăm să calculăm bine, de fapt, nu spunem cu exactitate câți ani avem. Știm câți ani avem pentru că ținem cont de data nașterii. De fapt, avem mai mult decât spunem. Întotdeauna vem mai mult cu nouă luni (depinde de fiecare) decât anii care îi calculăm de la data nașterii.

Copiii obișnuiesc să spună: eu am 3 ani și 5 luni. Așa sunt învățați de părinți să spună, căci altfel nu îți dai seama la un copil dacă are 3 sau 4 ani. Dacă un adult îți spune că are 24 ani și 3 luni, înseamnă că, în realitate, el are 25 de ani.

Avem viață în noi încă din momentul conceperii și nu doar din momentul nașterii, dar aceste luni nu se iau în calcul și nu se adaugă lungimii vieții noastre. Viața noastră este luată în calcul din momentul în care ne naștem.

Ar fi mai dificil să calculăm anii noștrii adunând și aceste luni, dar, ca idee, puțini țin cont de aceste luni de viață înainte de a vedea lumina. Am scris aici doar ceea ce am remarcat zilele acestea.

Sper să nu mă înșel, dar, cred că evreii atunci când aduc un tort la ziua de naștere, ei pun cu o lumânare un în plus decât anii care sunt împliniți, indicând astfel și anul (lunile) cât a stat în sânul mamei. E un gest frumos.

Comic sau tragic?

Am găsit acestă imagine pe un site italian printre imaginile funny. Nu consider a fi o imagine comică. Pare a fi comic faptul că acel bătrănel oferă de băut soldatului sau dușmanului, însă exprimă o altă realitate. Oamenii simpli întotdeauna se înțeleg intre ei, doar că între ei stau interesele celor mai mari. Acel soldat cu siguranță că nu stă de bunăvoie acolo, el doar asculă ordinele altora. Ar fi fost mult mai bucuros să fie acasa lăngă frații sau părinții lui.

Această imagine exprimă o realitate tragică în lume, în același timp exprimă dorința de pace și înțelegere între oameni. Cand se va realiza acest lucru? Atunci când nu vor mai fi interese.

Centura de siguranta

Consiliul National de Securitate al Drumurilor a efectuat testari multiple ale unui nou design privind centura de siguranta.

Rezultatele demonstreaza ca numarul accidentelor este redus cu mai mult de 45% atunci cand centura de siguranta este instalata corespunzator.

Instalarea corecta a acesteia poate fi vizualizata in cele ce urmeaza.

centura de siguranta

Nuntă ciudată

Uneori lumea e ciudată. Nu reuşesc să înţeleg acele cupluri care îşi promit iubire veşnică şi fidelitate unul altuia în moduri cât mai ciudate. Mai zilele trecute era o ştire la TV cum doi tineri şi-au spus DA la înălţime, adică pe avion. Am citit astăzi în Libertatea cum doi îndrăgostiţi din Oregon, SUA, au hotărât sa spună ‘Da’ într-un mod mai puţin convenţional. Rebecca D′Madeiros (36 de ani) si Bill Duda′s (36 de ani) s-au costumat precum personajele Mon Mothma si Admiral Ackbar  din celebra serie cinematografica ‘Razboiul Stelelor’.

Mai mult, reprezentanta stării civile a fost deghizata in Printesa Leila, iar toţi nuntaşii au fost obligaţi sa poarte măşti sau costume care sa  reprezinte personaje din film.

Eu cred că nunta este unul din cele mai importante evenimente din viaţa unei persoane, dar cred că nu trebuie să exagerăm. Mi se pare că în loc de a jura iubire veşnică persoanei iubite, să trăieşti cu adevărat acest eveniment în inima ta, unii fac din ceremonie un spectacol. Mă mir cum de nu s-au deghizat în bou şi vacă. Ar fi mai natural aşa …

O zi superbă… să am

Azi este duminică. M-am trezit cu un chef de viaţă ieşit din comun. Nu întotdeauna mă simt aşa. Am fost la biserică şi m-am rugat ca de obicei. Fac acest lucru în fiecare duminică, dar nu întotdeauna mă simt aşa. E o zi puţin ciudată pentru mine şi mă întreb de ce. Poate că am visat ceva… 🙂 Cum e şi cu viaţa asta! Într-adevăr „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”.

Acum câteva zile am împlinit vârsta de 30 de ani, chiar în ziua în care mă întorceam din concediu cu maşina. Aşadar, mi-am „sărbătorit” ziua în maşină. Niciodată nu am păţit aşa. Era ziua mea şi eu eram nervos din cauza traficului din Romania. Era programat să ajung acasă de ziua mea în acea după-amiază, speram să pot bea un pahar de ceva împreună cu cei din casă, dar nu am reuşit. Am ajuns abia a doua zi dimineaţa. Din Arad pana la Braşov se lucrează pe tot drumul. Am făcut 18 ore cu maşina prin Romania (de la Arad la Bacau), drum care de obicei se face in maxim 8 ore. Cum să nu te înervezi? Împlineşti o vârstă frumoasă şi stai pe drumuri. Poate data viitoare va fi mai bine.

În comparaţie cu acea zi, astăzi mă simt excelent. Mulţumesc Domnului pentru toate momentele frumoase sau mai puţin frumoase de care am parte.

Ce mai spun copiii

Anotimpurile sunt ca să nu se piardă omul de timp.

Struţul bagă capul în nisip când e pericol că acolo are el ouăle si să-si ia rămas bun de la ele.

Ghinion înseamnă când un copil se ceartă cu celălalt si mama lui are ghinion că trebuie să se certe cu mama celuilalt copil.

Somnul vine când observă că noi stăm degeaba.

Noi visăm ca să nu ne plictisim noaptea.

Eu ca să învăţ vin la scoală că acasă mama nu ştie ce înseamnă termen.

Dirijorul dă din mâini ca să arate durerea sunetului.

Linguşitor este când lingi lingura, lingi farfuria si vrei să lingi si cratiţa toată.

Omul de la televizor ştie că mâine plouă că are un bilet si citeşte.

Când doi oameni vorbesc repede si nu se înţelege nimic, înseamnă că aia e ceartă.

Respect înseamnă să te scoli să stea babele pe scaun.

Noi trebuie să avem două nume pentru că dacă avem un nume urât să-l spunem pe celălalt.

Peisajul e un fenomen al naturii pe care-l găsim numai vara.

Turiştii sunt oameni tineri care merg sus la munte. Pe bătrâni nu-i cheamă turişti, pe ei îi cheamă vizitatori.

La scoală nu se dau note mai mari decât nota 10 ca să nu se încurce profesorii.

Doctorii scriu foarte încâlcit reţetele ca farmacistul să fie sigur că reţeta a scris-o un doctor.

Mamele sunt mai vorbăreţe decât tatii pentru că mamele se duc la piaţă si se ceartă cu vânzătorii.

Oamenii îl fluieră mereu pe arbitru pentru că deranjează jocul.

Se spune microbişti la pasionaţii de meciuri pentru că ei stau toată ziua ca microbii în sufletul oamenilor.

Jucătorii aleargă, cad, se încălzesc aşa înainte de meci ca să vadă spectatorii că ei vor face treabă când vor intra pe teren.

Sunt si meciuri în nocturnă pentru că unii sportivi sunt de serviciu în tura de noapte.