Este responsabil Dumnezeu de suferinta noastra?

(Stiu ca acest articol il veti gasi peste tot pe internet. Nu este o compunere proprie ci o relatare care am primit-o si eu pe e-mail. Este un articol interesant, de aceea am postat aici pentru cei care nu au avut posibilitatea sa citeasca din alta parte)


Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu  in emisiunea „Early Show” (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: „Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?”

Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte. Dansa a precizat foarte calm si explicit,

precizand urmatoarele:

„Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri… Cred – nu cred, dar sunt profund convinsa – ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa  iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui . . .

Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte . .

Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)

Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a  afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni  in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA …

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza  ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi  fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.

Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine . . . Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai  departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.

Apoi, industria  show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi.

Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea  vei si culege.

Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?

E ciudat cum  oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.

Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu . . E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.

E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.

Este, in sfarsit,  ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.”

(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).

Trebuie să țipăm când suntem supărați?

„Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

Mahatma Ghandi

Iubirea aduce suferință

Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insati. Ma intreb daca nu e mai bine sa traiesti inchis in tine decat sa dai frau liber sentimentelor. Ce te asteapta la celalat capat? Durerea, care nu este inteleasa nici macar de cel care o genereaza…Si atunci la ce bun sa iubesti cand stii ca pana la urma sufletul iti va fi pustiit? De ce nu stim sa alegem persoana careia sa-i daruim toata dragostea pe care o avem in noi? Ne epuizam sentimentele pentru persoane care nu merita iubirea noastra si atunci cand intalnim o persoana care merita sa fie iubita, constatam ca nu mai avem resurse, ca suntem goliti sufleteste.
Un om care nu iubeste nu ajunge sa sufere…si totusi…iubirea ar trebui sa insemne bucurie, fericire, implinire langa omul de langa tine. Ar trebui uitandu-te in ochii persoanei iubite sa vezi tot Universul in care sa te regasesti, dar iubirea este complicata…. Uneori iubim, dar nu stim cum sa iubim…e complicat…dar un singur lucru stiu sigur…iubirea doare… De ce ne face sa sufarim omul pe care il iubim? Oare de ce el nu intelege ca tot Universul nostru se regaseste in el…ca toate visele noastre cladite cu grija le-am ascuns in el…sau le-am regasit in el? El nu vede…el nu vede iubirea noastra si atunci simtim ca ne pierdem si noi…e ciudat…iubirea e ciudata si e diferita…nu vom putea sa iubim asa cum iubeste cel de langa noi…iubim in mii si mii de feluri…anumite lucruri sunt comune in toate iubirile…dorinta de a-l revedea pe omul iubit, dorinta de a fi cu el….dorinta de a fi mereu langa tine…dorinta de a fi suflet langa suflet….invaluiti intr-un parfum al fericirii si al bucuriei traite in doi… Omul e facut sa iubeasca o singura data, o singura persoana si aceea este iubirea care inalta fiinta si o duce dincolo de aceasta lume. Insa totusi, iubirea doare….E o secure cu doua taisuri. Dar poate ca, daca nu ar avea si acest aspect neplacut nu am stii sa o apreciem la justa-i valoare.” Simona Ionita

Este cineva care dorește să procure durere pentru persoana care o iubește? Nu cred, însă sunt multe motive pentru care iubirea față de o persoană aduce multă suferință.

Și, totuși, ce este dragostea?

Când iubești cu adevărat îti pierzi controlul. Totul. Toate granitele, timpul. Două corpuri se îmbină…si nu mai stii cine ce e. Si când dulcea confuzie este asa de intensă încât simti că mori… …totul se termină, si rămâi numai tu cu corpul tău. Dar cel pe care-l iubesti este încă acolo.

Asta este un miracol. Poti ajunge în Rai si să te întorci în viată. Să te întorci, când vrei tu, la cel pe care-l iubesti.

Spun la revedere…

Spun la revedere la ceea ce am făcut în acest an;

spun la revedere la ceea ce ar fi trebuit să fac în acest an;

spun la revedere la bucuriile şi necazurile trăite;

spun la revedere la ceea ce am experimentat şi ceea ce nu am trăit;

spun la revedere la ceea ce nu am iubit și ar fi trebuit să iubesc;

spun la revedere la toate ideile negative despre mine, despre alții;

pentru că acum incepe un nou an, un timp nou.

Spun la revedere la trecut și mă pregătesc pentru a simţi şi a trăi prezentul.

Despre mamă

Dacă ai încă o mamă trebuie să-i mulţumeşti lui Dumnezeu şi să fii fericit că nu tuturor le-a fost hărăzit acest mare noroc. Şi dacă încă mai ai o mamă să nu o laşi pradă părăsirii, ci îngrijeşte-o cu dragoste pentru ca ea, la sfârşitul vieţii, să-şi plece capul liniştită. Trebuie să ştii că ea te-a născut în mari dureri şi, încă din prima ta zi, a fost alături de tine. Seara, cu braţele sale obosite de muncă te-a aşezat în pătuţ şi te-a vegheat legănându-te până ai adormit, iar dimineaţa te-a trezit sărutându-te şi zâmbindu-ţi. Tot mama te-a învăţat să saluţi, te-a învăţat să spui lucrurilor pe nume, şi ce e mai important, ţi-a împreunat mâinile şi te-a învăţat să te rogi Tatălui ceresc. Dacă, din nefericire o boală s-a abătut asupra ta, mama singură a fost cea care nu s-a îndepărtat de tine. Ea singură nu te-a dat uitării. Dacă încă mai eşti pe calea virtuţilor, mamei singure să-i mulţumeşti, ei care ţi-a condus paşii prin copilărie şi tinereţe. Şi dacă mamă nu mai ai, nu dispera, ci mergi, şi după cum ea te-a împodobit cu cele bune în viaţă, la fel şi tu împodobeşte-i mormântul cu buchete proaspete de flori. Iar, ca odihna să-i fie liniştită, roagă-te Tatălui din ceruri ceea ce ea te-a învăţat, pe genunchii ei. Nu-i considera mormântul un loc de despărţire, ci fă din el o şcoală a speranţei. Mormântul mamei e mormânt sfânt, şi pentru tine rămâne veşnic sfânt. Iar dacă valorile vieţii te apasă, abate-te din cale şi vizitează acest loc sfânt. Ea singură din nou te va ajuta.

Egalitatea între soți

soti

În zilele noastre există un mare pericol pentru unitatea şi stabilitatea familiei, anume, faptul că femeia este din ce în ce mai puţin acasă, în mijlocul copiilor şi a ocupaţiilor familiare. Acest lucru se întâmplă sub pretextul emancipării femeii, considerându-se că dacă femeia face aceleaşi munci ca şi bărbatul, se realizează adevărata egalitate între sexe.

Deşi, în principiu, nu există muncă sau profesie pe care o exercită bărbatul şi pe care să nu o poată exercita şi femeia, dar, trebuie să recunoaştem, că sunt unele munci mai conforme cu aptitudinile şi firea bărbatului şi altele mai conforme cu aptitudinile şi firea femeii. A considera, însă, că femeia este emancipată şi promovată numai prin faptul că săvârşeşte activităţi pe care le săvârşea până acum numai bărbatul, sau prin faptul că ocupă funcţii pe care le ocupa până acum numai bărbatul este o tristă judecată:

– a construi motoare ar fi un lucru mai important decât a educa copii?

– a fi poliţist, primar sau altceva, ar fi un lucru mai nobil decât a dirija propria casă şi familie?

– a unge o maşină, ar fi o ocupaţie mai superioară decât aceea de a face curat în propria casă?

Dacă se consideră, că pentru femei, a fi egală cu bărbatul înseamnă a face muncile bărbatului, aceasta nu este egalitate ci masculinizare a femeii.

Un al doilea motiv pentru care femeia se îndepărtează de ocupaţiile familiei este dorinţa de egalitate şi independenţă economică. Prin crearea unei administraţii duble, fiecare având fiecare ceva al său, se distruge unitatea şi legătura iubiri care nu îngăduie ca în familie să existe ceva ,,al meu” şi ceva ,,al tău” ci totul trebuie să existe în comun. Nu înseamnă că femeia trebuie închisă neapărat între pereţii casei şi că trebuie interzisă activităţi în afara casei, căci, femeia nu este sclava bărbatului. Cu toate acestea misiunea esenţială a unei femei este de a fi mamă, deci, evident că în locul ei este în familie.

Femeia trebuie să aibă în vedere că a educa copiii e un lucru mai important decât a-i aduce pe lume; prezenţa mamei în familie este indispensabilă pentru dezvoltarea normală fizică şi psihică a copiilor.

Cine este mai mare în familie: bărbatul sau femeia? Întrucât sunt persoane, atât bărbatul cât şi femeia, se bucură de egalitate deplină: natura impune însă fiecăruia obligaţii diferite, pe care împlinindu-le, soţii se completează reciproc pentru binele copiilor şi a armoniei.

Sfaturi pentru o viaţă mai bună

 

➢    Fă o plimbare 10- 30 de minute în fiecare zi şi în timp ce mergi, zâmbeşte;
➢    Stai în tăcere pentru cel puţin 10 minute pe zi;
➢    Dormi 7 ore;
➢    Trăieşte cu cei 3 E: Energie, Enthuziasm şi Empatie;
➢    Joacă-te mai mult;
➢    Citeşte mai mult decât ai pănă acum;
➢    Bea multa apă;
➢    Mănâncă mai multă hrană care vine din copaci şi plante şi mai puţină din cea fabricată industrial;
➢    Mănâncă la micul dejun ca un rege, la prânz ca un prinţ şi la cină ca un cerşetor;
➢    Fă-ţi timp să practici meditaţia şi rugăciunea; ele ne dau combustibilul de zi cu zi;
➢    Mergi mai des la biserică☺
➢    Visează mai mult cu ochii deschişi;
➢    Zâmbeşte şi râzi mai mult;
➢    Incearcă în fiecare zi sa faci cel puţin trei oameni să zâmbească;
➢    Nu-ţi risipi preţioasa energie în bârfă;
➢    Petrece timp cu oameni peste 70 de ani şi cu cei sub 6;
➢    Viaţa e prea scurtă ca să iroseşti timp urând. Nu îi urâ pe ceilalţi;
➢    Nu te lua prea în serios nimeni altcineva nu o face;
➢    Uită problemele din trecut. Nu reaminti partenerului greşelile trecutului. Asta va ruina fericirea voastra prezentă.
➢    Înţelege că viaţa e o şcoală şi esti aici sa înveţi. Problemele sunt parte din programa de învăţământ care apar şi dispar ca şi ora de algebră, dar lecţiile pe care le-ai învăţat durează pentru toata viaţa.
➢    Nu trebuie sa câştigi orice dispută. Permite-ţi să nu fii de accord.
➢    Nu iţi compara viaţa cu a altora. Nu ai nici o idee despre cum arată călătoria lor. Nu iţi compara partenerul cu alţii.
➢    Împacă-te cu trecutul tău, astfel ca el sa nu iţi distrugă prezentul.
➢    Munca ta nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii, da. Ţine legătura cu ei.
➢    Iartă-i pe toţi pentru toate.
➢    Ce gândesc alţii despre tine nu e treaba ta.
➢    Oricât de bună sau de rea ar fi o situaţie se va schimba.
➢    Descotoroseşte-te de tot ce nu este util, frumos sau îmbucurător.
➢    Invidia este o pierdere de timp. Deja ai tot ce ai nevoie.
➢    Ceea ce este mai bun urmează să vină.
➢    Indiferent cum te simţi îmbrăca-te frumos şi arată-te.
➢    Nu exagera păstrează-ţi limitele.
➢    Eul tau interior este mereu fericit. Deci, fii fericit.
➢    Fă ceea ce e corect.
➢    Sună-ţi des familia.
➢    În fiecare zi dă ceva bun celorlalti.