Fă-ți timp

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci.

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,

Fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând.

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,

Fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,

Fă-ţi timp pe-un munte seara, stând singur, să te rogi.

Fă-ţi timp să vezi frumosul din tot ce e curat,

Fă-ţi timp căci eşti de bune şi rele-nconjurat.

Fă-ţi timp şi pune suflet să dăruieşti iubire,

Fă-ţi timp căci în iubire e numai bucurie.

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi,

Comoara risipită a vieţii nu poţi ca s-o mai strângi