Acasă > Reflectii > Durerea din suflet

Durerea din suflet

”Incredibil cum durerea din suflet nu este înţeleasă. Dacă ești împușcat, imediat vine ambulanța. Dacă îți rupi piciorul imediat ți-l pun în ghips. Dacă ai gâtul inflamat imediat iți dau un medicament. Dar dacă ai o inimă frântă şi ești atât de disperat încât nu îți mai poți deschide gura,  dureros este că nimeni nu realizează. Cu toate acestea, durerea din suflet este o boală mult mai gravă decât un picior rupt sau durerile de gât, leziunile sale sunt mult mai profunde şi mai periculoase decât cele provocate de un glonţ. Sunt râni care nu se vindecă,  și aceste plăgi pot începe să sângereze la fiecare durere „. Oriana Fallaci

Categorii:Reflectii
  1. Irina
    20 Februarie 2010 la 11:48 am

    e trist, dar adevarat..durerea…hm…dupa o durere profunda, dupa un timp, parca nici nu o mai simti, de fapt nu mai simti nimic, incepe sa faca parte din tine, sa fie in tine mereu, si te transformi intr-un om cu multa durere peste tot, o iei cu tine fara sa-ti dai seama..devii urat si neplacut..

    • Adi
      17 Decembrie 2010 la 9:30 pm

      ceau,
      am descoperit cumva pagina asta si am citit pe aici ce a scris lumea…
      dar Irina are perfecta dreptate,deci parca ai fii scris in numele meu,eu am crezut ca sunt singurul care simte asa….hmmm.

  2. fratele
    20 Februarie 2010 la 1:14 pm

    Se poate depasi orice durere, cu greu, dar este posibil. Un ajutor in acesta privinta ne sunt prietenii, daca ii avem, sau un prieten mai apropiat care ne stie istoria vietii. Dar sa nu uitam de cel care poate sa ne vindece cu devarat de orice dutere: Dumnezeu.

  3. lory
    15 Iunie 2010 la 12:23 pm

    In viata, nimeni nu merita sa superi pt el!Nimeni nu e demn de sentimente…

  4. 23 Octombrie 2011 la 6:11 pm

    da,e adevarat ca nimeni nu merita sa suferi pentru el, Dar… totusi, intotdeauna destinul ne face sa suferim pentru cineva…

  5. anemari
    29 Februarie 2012 la 11:43 am

    Durerea mea cea mai mare e durerea pt copiii mei. De cate ori imi cert sau pedepsesc fiul, simt că imi arde sufletul. in acel moment as prefera sa ma fac mica si sa ma inghita pamantul. Simt cum toate mă inunda… parca nu mai sunt om… iar privirea copilului meu, cu lacrima curgand pe obraz, care intelege ca a facut o prostioara, dar nu stie cum sa îmi spuna de ce a facut-o, frustrarea ca noi cei mari nu intelegem, ori suntem prea ocupati cu serviciul ori avem MEREU altceva de facut, frustrarea asta ii macina pe ei mai mult decat credem. nimic nu e mai dureros pe lume decat o mama sa isi vada copilul plangand, sau invers. am o durere mare in suflet, dar cand imi iau baietii in brate, (David si Carol), toate imi trec, dar durerea ramane mereu acolo… de ce? Pentru ca sunt mama si stiu ca mereu va exista o durere in sufletul nostru. Va multumesc.

  6. florina
    6 Ianuarie 2013 la 2:32 am

    Eu ma simt plina de durere ai regrete:(((((

  7. Edy
    17 Februarie 2013 la 7:03 am

    Nu prea am ca sa spun in plus fata de ceea ce s-a spus deja … Doar ca am ajuns la 34 de ani sa spun ca urasc maturitatea … Doare f tare sa treci prin transformarea aceea finala spre asa-numita „maturitate” ! Spun mereu ca daca asta inseamna sa fi matur , atunci mai bine nu . Dar asta nu se poate … Si mai spun de vreo 7 – 10 ani ca daca ar exista matrix in realitate eu as fi unul dintre cei care s-ar conecta de bunavoie la ea . Doar sa uit realitatea … Dar asta nu se poate … Multumesc pt ca m-ati „ascultat” !

  8. Evelina
    7 Martie 2013 la 2:43 pm

    Durerea e nemarginita , cumplita, simti ca te sufoci si nu ai aer ca totul e pierdut si ca viata ta nu mai are nici un rost si sa sfirsit ptr. totdeauna.Ridicind ochii catr-e cer la Dumnezeu, il intrebi,de ce Doamne? de ce tocmai eu si de ce copilul meu? de ce mi lai luat cu ce ti-am gresit? ca niciodata n-am facut rau nimanui, din contra am facut mult bine .Dar palma se repeta la un an dupa moartea primului, si iarasi ridici ochii catre cer, intrebind din nou.Iarasi Doamne? de ce? cui si ce am gresit? al cui blestem platesc? In copilarie mi lai luat pe tata, apoi am avut o viata si soarta amara.De ce si ptr. ce Doamne?.Vedeti asta consider eu ca e cea mai mare durere dupa fata pamintului mai ales ptr. o mama caruia ii mor copii in brate, sterigind disperata la medici sa faca tot posibilul ca sai salveze.Toate astea nu nu poti chiar daca ai vrea sa le uiti.Sufletul ramine cu o rana vesnic deschisa si inima plingind de dorul lor.Nu doresc sa treaca nimeni prin ce-am trecut eu.La toti sa va traiasca copii si sa va bucurati de ei.Numai cine a trecut prin aceiasi durere ca a mea ma poate intelege.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: