Crăciun la Istanbul

”Vara nu-i ca iarna”, vorba unui mare clasic în viață, cu alte cuvinte crăciunul aici nu se aseamănă cu cel de acasa. Lipsește ceva; ambientul, zăpada, frigul, brazii de crăciun, ghirlandele, beculețele colorate, etc.

Primul Crăciun in Turcia. A fost destul de interesant și aici, doar că se trăiește sărbătoarea în sine altfel, iar eu încă nu sunt obișnuit. De fapt, Crăciunul ca și sărbătoare (religioasă) nu există în Turcia. Fiind o țară musulmană nu au această sărbătoare. Aici ziua de 25 Decembrie a fost o zi absolut normală în oraș. Doar în casele creștinilor s-a simțit sărbătoarea Crăciunului.

Pe străzile Istanbulului nu întâlneai nimic care să arate venirea Crăciunului. Nu erau instalații muzicale, globulețe sau orice altceva care să indice ceva diferit. În schimb, se pune accentul pe Anul Nou. În această zi este sărbătoare iar străzile sunt puțin schimbate. Noaptea e mai luminată din cauza ornamentațiilor, apar brazi de iarnă artificiali. Este diferit, destul de frumos în această zi.

Noi ca și creștini, am căutat să simțim acestă sărbătoare a noastră. Am căutat să punem accentul pe interiorul nostru, acolo trebuie simțit și trăit Crăciunul. E adevărat că și ambientul exterior ajută, dar pentru cei care sunt în alte zone ale planetei unde este diferit, trebuie să se obișnuiască așa.

In biserica de la Istanbul, celebrarea Crăciunului a început la ora 21, iar biserica era plină încă de la ora 19. Interesant! Deși nu am înțeles chiar tot pentru că, în mare parte a fost în turcă, dar și în engleză și italiană, totuși am reușit să simt prezența Crăciunului și a fost chiar un moment emoționant. În timpul celebrării, nașterea Domnului a fost simbolizată prin prezența lângă altar a unei familii care îi reprezenta pe Maria, Iosif și Pruncul. Imediat după celebrare ne-am adunat toți într-o parte a bisericii unde a fost depus Pruncul, iar aici s-a cântat ”Noapte de vis” în toate limbile care se știau în biserică.

Menționez că vin la această biserică un numar mare de filipinezi și africani. Si după tradiția africanilor, ei trebuie să danseze aproape la orice celebrare. Deci, nu au lipsit dansurile lor, acompaniate cu tamburine, tobe și instrumentele lor specifice; binenteles după celebrare.

Biserica a fost foarte bine îmbrăcată pentru acestă sărbătoare, într-adevăr simțeai Crăciunul când intrai aici. In aceste zile chiar și numărul vizitatorilor s-a mărit, toți având dorința să vadă ceva diferit.

Așadar, fraților, cam așa am trăit Crăciunul la Istanbul.