Timpul

Cand se vorbeste de „un timp

Ne identificam prin asteptare;

E ca si cu un anonim,

Ce nu-si semneaza a lui scrisoare.

Timpul, cu-a lui continuitate

Iti lasa-n ganduri urme adanci.

Dar zi de zi el insa, poate

Sa stearga valurile lungi.

In timp, tu poti sa intelegi,

Ce ai in sufletul pustiu.

Si pas cu pas, tu poti sa legi

si sa ingropi, tot ce-a fost viu!

Sa astepti?…iti pare o vesnicie!

Sa crezi in timp?…e si mai greu!

Dar totusi, numai timpul stie,

Sa coase fir cu fir mereu.

Te uiti in timp si definesti

Al tau trecut si-al tau prezent.

Si constient marturisesti,

Ca ai uitat, ce-a fost urgent.

O! Cate-n timp nu se mai schimba,

de n-ai putere sa opresti,

nici chiar o vorba pe-a ta limba!

Sa crezi in ea, s-o implinesti!

De n-ar fi totul trecator,

Ti-ai intelege al tau drum?

Cand este asa de uimitor,

Cum visul se preface-n scrum.

In timp ti se arata o poarta,

Pe care tu sa o deschizi.

De simti ca-i calea adevarata?!

Tot ce a fost?! Poti sa inchizi!

M. L. Paula

timpul

Un gând despre &8222;Timpul&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s