Acasă > De retinut > A ierta şi a uita

A ierta şi a uita

Multă lume se simte vinovată pentru că iartă, dar nu uită. Şi crede că acest lucru este rău, dar nu poate să-l evite.
Iertarea implică în mod necesar şi uitarea? Pentru a-i linişti pe creştini ei bine de ştiut că nu. Că nu este necesar să uităm. Pentru că memoria este o facultate care lucrează independent de voinţa noastră. Dovada stă în faptul că de multe ori am vrea să ne amintim anumite lucruri şi nu reuşim. Şi alteori vrem să uităm anumite situaţii şi nu suntem capabili.
Atunci când o persoană este ofensată probabil că îşi va aminti multă vreme de acest lucru. Şi nu este vinovată că nu poate să uite. Pentru aceasta iertarea nu presupune în mod necesar uitarea. Cineva poate să ierte şi, totuşi, să continue să-şi amintească ofensa. Ceea ce nu trebuie făcut este de a readuce în memorie în mod voit amintiri neplăcute pentru a le menţine vii.
Din ce motiv trebuie, noi, creştinii, să simţim iubire faţă de duşmani, bunăvoinţă faţă de toţi? Isus ne explică: pentru că aşa ne vom asemăna mai mult cu Dumnezeu.

Categorii:De retinut Etichete:,
  1. 26 Iunie 2008 la 9:17 am

    asa as zice si eu. daca uitam ne expunem din nou „tirurilor inamice”. macar pana ne trece vulnerabilitatea ar trebui sa ne protejam.
    uite, iti las si eu adresele mele, poate imi faci si tu o vizita candva…
    http://flacarasperantei.bloger.com/
    http://adouasansa.bloger.com/🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: