Prima pagină > Amintiri > Copilăria mea

Copilăria mea

Câteodată stau şi mă gândesc la copilăria pe care am avut-o. A fost frumoasă. Abia aşteptam ca părinţii să ne mai lase singuri ca să ne jucăm în voie. Cred că fiecare are amintiri frumoase din copilărie şi fiecare poate să spună: mai frumoase ca ale mele nu a avut nimeni.
Când eram copil, gândeam ca un copil. Acum că sunt mare, gândesc altfel. Dacă aş fi iarăşi copil, însă cu mintea unui om matur, oare cum m-aş comporta? Nu aş mai fi copil. Aş fi un om micuţ, dar matur.
Copil înseamnă să nu înţelegi cum stau lucrurile şi să te minunezi de toate. Pentru orice lucru pe care-l vezi sau auzi să exclami: uaaaau! Spune un refren dintr-un cântec italian:
Când copiii fac, uaaau!
Ce minunăţie, ce minunăţie.
Iar eu mă ruşinez,
Că nu mai ştiu să fac, uaaau!
Oamenii mari nu mai ştiu să se minuneze de nimic… mai mult sunt trişti decât veseli.
Este o diferenţă între plânsul unui adult şi plânsul unui copil. Copilul plânge atunci când a primit bătaie de la părinţi sau când a fost certat, însă un adult de ce plânge? El nu mai primeşte bătaie de la părinţi. Plânge pentru că are interese: plânge că a fost trădat; plânge că a fost minţit; plânge când echipa favorită pierde; plânge când pierde pe cineva drag. etc!
Ce frumoasă a fost copilăria
Îmi plăcea să merg la câmp câteodată cu mama pentru că mergeam cu bunicul care avea căruţă. Bunicul mă lăsa să conduc eu căruţa care era trasă de vacă. Era bucuria mea. Stăteam în faţă, lângă bunicul. Cine mai era ca mine… Nu aveam maşină atunci, aveam doar căruţă, dar, bucuria mea era mare.
Acum dacă îmi este sete trebuie să torn apă în pahar şi apoi să o beau. De multe ori, copil fiind, alergam acasă de la joacă şi fiind însetat, nu mai luam paharul sau cana să beau apă, puneam direct gura in găleata cu apă rece şi beam până îmi potoleam setea. Îmi plăcea să beau aşa pentru că, dacă foloseam cana, apa se termina rapid din ea şi, astfel, îmi strica pofta de a mai bea. Mama mă mai certa, îmi spunea: „numai vaca bea aşa ca tine …”
Nu aveam celulare cum au toţi copii de astăzi. Şi, tare bine mai era. După ce veneam de la şcoală plecam la joacă. Uneori ne întorceam acasă pe la ora 10 seara. Când ajungeam acasă, mai primeam câte o mică ceartă: „Unde aţi fost, măi? V-am căutat peste tot. Aveam nevoie să te trimit la bunica după…”. Ce bine că nu aveam celular, că m-ar fi căutat mama şi îmi strica toată joaca. Bătaie de la tata, am primit doar de două ori. Ţin minte şi astăzi amândouă fazele şi motivele pentru care am primit bătaie. Nu degeaba se spune: „am să-ti trag o bătaie că nu ai să mă uiţi în veci”. Prima bătaie am luat-o pentru că am distrus un copăcel de măr. Abia făcuse pentru prima dată fructe că noi ne-am şi urcat în el şi pentru că era puiet şi fraged, i-am rupt aproape toate crengile. Când s-a întors tata acasă seara şi a văzut ce am făcut … A doua bătaie am primit-o că am lăsat să intre găinile în grădină şi au mâncat tot zarzavatul. Am meritat aceste două bătăi…
Nu aveam calculatoare, dar tot găseam noi ceva de joacă toată ziua. Ne jucam de-a caii. Eu, cum eram bun la fugă, eram mereu „înhămat”, adică mi se punea o sfoară pe după cap şi sub braţe, iar un altul ţinea în spatele meu de capetele sforii şi fugeam amândoi. Mă mai lovea cu o vargă, dar trebuia să accept, că doar eram calul. Ne împărţeam în mai multe echipe şi aşa fugeam unii după alţii pe toate dealurile şi văile satului.
Dacă se întâmpla să cădem şi să ne julim, nu căutam vinovaţi, ne ridicam şi continuam joaca.
Dacă cineva avea o sticlă cu suc, împărţea şi la ceilalţi din grup. Nu a murit nimeni că am băut din aceeaşi sticlă. Sau, dacă cineva avea o gumă de mestecat, adusă de tatăl lui din străinătate, după ce se sătura de mestecat o dădea şi la altul şi, aşa, săraca gumă trecea pe la mai mulţi, că doar, era din străinătate… Când citiţi aceste rânduri, nu aveţi decât să râdeţi, dar aşa era viaţa de copil. Nu gândeam ca acum. Atunci, parcă, totul era permis, nimic nu putea cauza o boală…
Dacă copiii de astăzi ar citi vieţile noastre din copilărie, poate, ar spune că am dus o viaţă de plictiseală. Dar, noi am fost foarte fericiţi. Mult mai fericiţi decât sunt unii copii astăzi…

Categorii:Amintiri Etichete:,
  1. dominic
    10 Aprilie 2008 la 2:15 pm

    mi-a placut la nebunie textul…se vede ca e propria experienta..:)))am ras intr-adevar ,dar mi-am auds si eu aminte de copilaria mea…acum 20 de ani era altfel intr-adevar….:))frumos,amuzant si de neuitat!!!!ai avut o copilarie minunata…

    • lena
      11 Iulie 2009 la 7:02 pm

      super tare!!!!!!!!!!
      bravo, mia placut foarte mult!

      • 25 Noiembrie 2009 la 8:09 am

        si mie mi-a placut enorm de mult

  2. justy
    12 Mai 2009 la 10:43 am

    e cea mai frumoasa copilarie.

  3. justy
    12 Mai 2009 la 10:51 am

    moama ai avut o copilarie super beton.

  4. fratele
    12 Mai 2009 la 1:24 pm

    Multumesc, chiar imi place copilaria mea si ma simt norocos

    • 25 Noiembrie 2009 la 8:08 am

      aici ai dreptate sunt de acord cu tine si eu am avut o copilarie frumoasa cu prieteni mei

  5. dejoc
    9 Iunie 2009 la 7:34 am

    da cati ani tu?

    • fratele
      9 Iunie 2009 la 9:57 am

      Oare cat sa am? in jur de 30 de ani. Multumit(a)?

  6. 8 Octombrie 2009 la 5:05 pm

    frumos:))

  7. 25 Noiembrie 2009 la 8:07 am

    foarte misto soopertare

  8. iasmina
    3 Decembrie 2009 la 5:27 pm

    foarte frumossssssssssssssssssssss

  9. Lidi
    4 Decembrie 2009 la 12:07 pm

    acum compenseaza cele doua …
    „O zi in care nu ai zambit este o zi pierduta” este incurajarea ta de altadata…
    As mai adauga eu „o zi de care greu iti amintesti este o zi in care ai realizat/constientizat/invatat prea putine lucruri” exceptand situatiile deosebite (de ex:traumele)
    Ce bine ar fi daca fiecare zi din viata unui crestin autentic, ar fi o zi de memorat in Cartea Vietii!…

  10. flory
    27 Aprilie 2010 la 7:00 pm

    o copilarie mai frumoasa nu se poate 🙂

    • fratele
      8 Mai 2010 la 8:11 am

      Multumesc, Flory!

  11. Mistoo
    18 Mai 2010 la 7:11 pm

    Foarte frumoasa copilarie…si copilaria mea a fost asemanatoarecu a ta…mai mult in privinta jocurilor..Bravoo.

  12. 20 Iulie 2010 la 2:07 pm

    superb articolul. Copilaria este cea mai frumoasa etapa din viata unui om. 😉

    • fratele
      20 Iulie 2010 la 2:34 pm

      Multumesc!

  13. 4 August 2010 la 3:06 pm

    super

    • 4 August 2010 la 3:06 pm

      imi place

      • fratele
        5 August 2010 la 7:44 am

        Multumesc! Cred ca fiecare are o copilarie interesanta si merita spusă si altora…

  14. mary
    6 August 2010 la 9:22 am

    Cel mai frumos text de l-am citit in ultimul timp pe un site din Romania!Eu locuiesc in strainatate,am 30 de ani,am copii,copilaria lor nu are nici o asemanare cu a noastra(mi-am petrecut cea mai frumoasa copilarie din toata lumea).Imi pare rau pt.copii nostri,am incercat sa-i invat toate jocurile noastre,nimic,nu ii intereseaza,zic ca sunt inapoiata,si ca trebuie sa ma trezesc la realitate,poate ca au dreptate,nu-s ei de vina,chiar poate noi,dar asta e!Orice se va schimba in viata asta eu voi pastra acea copilarie in sufletul meu ,pt.totdeauna.Cum se zicea odata Epoca de Aur ,eu zic Copilaria de Aur.Sanatate tuturor si tot ce va doriti!

    • fratele
      6 August 2010 la 10:48 am

      Multumesc din suflet pentru impartasirea experientei d-voastră. E adevarat, copilaria fiecaruia difera de la generatie la generatie. De aceasta realitate se vor impiedica si ei, mai tarziu, cand vor avea copiii lor. La fel vor spune si ei: copilaria mea a fost de aur…

  15. tom
    4 Septembrie 2010 la 8:59 pm

    vreau sa te felicit pentru ceea ce esti, mai intai, iar mai apoi pentru ceea ce faci (pentru ca faci din ceea ce esti); de acolo ies lucrurile frumoase dall’essere. mult succes!

    tot t-eu

    • fratele
      5 Septembrie 2010 la 6:25 am

      Multumesc din suflet pentru Incurajari si aprecieri. Caut sa ma obisnuiesc, pentru inceput, cu viata si oamenii de aici. Restul vine de sus…

  16. alex
    8 Iunie 2011 la 1:25 pm

    M-a uns pe suflet am scoris- pe un caiet…eu sunt copil…sper sa o citesc intr-o zi si sa-mi amintesc de copilaria mea….

    • fratele
      13 Iunie 2011 la 6:00 am

      Ma bucur ca iti place. Fiecare are momente frumoase in copilarie!

  17. stefan
    1 Octombrie 2011 la 6:03 pm

    Este super tare textul iar eu stiu cum este sa ai o copilarie in felul asta

  18. bbag
    8 Mai 2012 la 12:04 pm

    SUPERB!!!!!!!!!!!!

  19. 20 Mai 2013 la 12:05 pm

    frumos !!!!!!!!!!!!

  20. 21 Octombrie 2014 la 1:50 pm

    frumos

    • fratele
      22 Februarie 2015 la 1:54 pm

      Multumesc! 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: