Prima pagină > Reflectii > Atunci cand lipseste entuziasmul

Atunci cand lipseste entuziasmul

Ai văzut vreodată un copil jucându-se? Poate că nu are decât o găletuşă şi o lopăţică. Dar iată-l acolo, pe malul mării, munceşte intens pentru a face un castel de nisip. Mâinile agile şi dezinvolte, privirea atentă fixată asupra a ceea ce face, cu buzele strânse în efortul creaţiei. Malul clocoteşte de sunete şi de zgomote obsesive. Oamenii trec şi retrec prin faţa lui. Orele curg, dar el nu simte şi nu vede nimic, absorbit cu totul, trup şi suflet, de capodopera sa şi când în sfârşit va termina, acel castel nu va fi o grămadă inutilă şi informă de nisip udat, dar imaginea visului său. Traducându-l în realitate, el a realizat chiar şi puţin din el însuşi. Cu această forţă, cu această intensitate, cu această pasiune au muncit şi muncesc oamenii cu stiloul şi cu ştiinţa, artişti şi meşteşugari, toţi aceia care se disting în marea masă amorfă a oamenilor, care se lasă pur şi simplu să trăiască, pentru că posedă unul dintre darurile cele mai înflăcărate şi preţioase ale umanităţii: „entuziasmul”.
Entuziasmul este un fenomen al unei vieţi pline. Este capacitatea de a ne pasiona de viaţă, de tot ceea ce facem. Fără interese şi pasiuni, fără credinţă şi dragoste, fără puţin entuziasm nu există plăcere în cea ce facem şi viaţa noastră ni se pare inutilă şi goală.
Entuziasmul este ca şi credinţa, nu cunoaşte imposibilul. Când suntem trişti, nervoşi, este pentru că nu avem o bază interioară suficientă pentru a atenua ciocnirile vieţii, este pentru că entuziasmele sunt fictive, pentru că ţelurile sunt trecătoare. Adevăratul entuziasm este de natură spirituală. Pentru tineri, entuziasmul este cartea cea mai bună pentru a începe partida vieţii. Dar ca şi toate valorile umane nu este ceva care se poate cumpăra sau se poate îmbrăca ca şi o haină. Trebuie să o căutăm în interiorul nostru şi apoi să o dezvoltăm ca pe o temă. Cum se începe? Începem să ne întrebăm: avem idei? care sunt? Unde ne pot duce?
Primul pas pentru a creşte în noi înşine capacitatea entuziasmului consistă în a privi cu ochii curaţi tot ceea ce ne înconjoară şi în a examina natura gândurilor noastre. Entuziasmul nu poate trăi într-o minte plină de gânduri opace, nesănătoase şi negative. Una dintre virtuţile mai sigure este că viaţa nu-ţi restituie altceva decât ceea ce tu i-ai dăruit. Dăruindu-te cu totul vieţii, viaţa se va dărui cu totul ţie.
Angajează-te, aşadar, şi începe opera. Entuziasmul te va ajuta să o termini. Anii lasă riduri pe piele, spune un înţelept, dar lipsa entuziasmului întristează. Acum când poţi alege drumul tău în viaţă, alege-ţi un ideal şi nu-l mai abandona.
entuziasm
Categorii:Reflectii Etichete:
  1. dominic
    14 Martie 2008 la 7:06 pm

    imi place enorm textul…si pot afirma,ca tanar, ca ma reprezinta!doar azi ce am vorbit despre viata si entuziasm…imi place inspiratia care te-a cuprins…intr-adevar viata ar parea banala fara entuziasm..cred ca entuziasmul da plinatate vietii,farmecul si bucuria care ar trebui sa existe in viata fiecaruia…aham,de-acord cu tine:entuzismul=viata!

  2. fratele
    14 Martie 2008 la 8:26 pm

    Multumesc, Dominic, pentru comentariile care le faci aproape la fiecare articol. vad ca esti un „abonat” al blogului meu si asta ma bucura. ma bucura si faptul ca sunt oameni interesati de articole pentru suflet…

  3. cata
    1 Februarie 2011 la 9:42 pm

    „viaţa nu-ţi restituie altceva decât ceea ce tu i-ai dăruit” – multumesc pentru asta!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: