Nebunia oamenilor

Primavara trecuta am auzit o floare spunand: „Oare ce au oamenii? Ei fac tot mai multe fabrici, orase tot mai mari, strazi tot mai largi si arme tot mai mortale. Ei seamana moartea pentru oameni, animale si plante. Taie copacii, florile care le stau in cale, sperie pasarile. Oare ce se intampla cu ei? Polueaza aerul pe care il respira si otravesc apa pe care o beau. Incredibil! Ei dau buzna la expozitii si admira ultimele noutati in materie de tehnica. Exclama: fantastic, incredibil! Dar pentru cele mai mari minuni nu au ochi”.
Floarea a tacut. Dupa un timp a spus: „Oare nu sunt frumoasa? De ce oamenii nu stiu sa ma admire? Recunosc ca atunci cand albinele vin in vizita, vorbim despre nebunia oamenilor”.