Acasă > Amintiri > Locuri ale inimii

Locuri ale inimii

heart_shaped_rock_by_speedyfearless.jpg Sunt locuri în lume care devin locurile inimii noastre. Sunt locuri care ne emoționează de fiecare data când trecem pe acolo, care ne fac ca inima noastră să bată mai tare, care sunt legate de anumite momente din viața noastră. Așa, acele locuri devin, parcă, numai ale noastre.
Uneori, am o dorință puternică de a face cunoscut tuturor locurile inimii mele. Să condivid ”secretele” pe care eu le cunosc. Amintiri pe care nu le pot uita niciodată încep încă din copilăria mea: satul meu, care mi se pare a fi cel mai frumos pentru că îmi este drag. Acolo m-am născut și acolo am copilărit. Joaca în fiecare seară cu copiii vecini. Jucam ”Prizonierul”. Atât am alergat o dată după cineva, încât am amețit, m-am izbit de o salcie și mi-am spart nasul.
Acest loc a făcut parte din viața mea pentru putin timp, căci a fost inundație în satul meu și a trebuit să părăsim locul acela. Ne-am mutat la bunicul meu, acolo am cunoscut alţi copii, alţi vecini. Pădurea era aproape de noi. Mergeam în fiecare zi cu vaca la păscut. Acolo ne întâlneam din nou cu toți vecinii. Alergam ca nebunii pe dealurile acelea. Ne jucam toată ziua. Viață de copil… Și acum merg cu drag în acele locuri din satul meu și mă minunez că atunci când eram copil, nu realizam ce frumoasă este acea zonă de pădure. Atunci doar mă jucam…
De multe ori imi amintesc si de locul unde am avut odată casa noastră. Aveam șase copaci de zarzări (gorgoaze), mulţi vișini, un corn și nuci. Aveam copacul meu preferat, un zarzăr bătrân. Era ușor de urcat în el. De acolo vedeam mai departe decât vedem de jos.
În perioada liceului nu am mai avut parte de viața de dinainte. Nu am mai avut acea libertate să cunosc și alte locuri. Colegii mei care îi mai am și aștăzi, cunosc foarte bine realitatea de atunci.
După liceu, am stat o perioadă de un an la Luizi Călugăra. Aici parcă m-am mai regăsit. Aveam liber miercurea și duminica după amiaza. Mergeam la pădure cu toți colegii; unii jucau fotbal, alții făceau focul și prăjeau mici. Nu pot să uit dealurile acelea de pe la Măgura și zona aceea superbă. Îmi amintesc cum tanti de la bucătărie nu prea ne dădea carne la masă, deși aveam o duzină de pui prin grădină. M-am înţeles cu un coleg și ne-am apucat să aruncăm cu pietre în ele. Am lovit câteva la picioare, le-am dus la bucătărie și le-am spus femeilor de acolo că le-a mușcat câinele. Nu ne-a certat căci știau că așa făcea uneori câinele nostru. Mușca găinile când veneau să mănânce din oala lui. Dar, cum de s-a întâmplat să muște patru deodată… asta nu ne-a mai întrebat.
Din perioada studenției, am mai multe locuri care fac parte din inima mea. Cel mai mult mi-a placut la ”Văgâuna”. Era o cameră la subsolul Institutului unde împreună cu alți doi colegii, redactam revista ”Zâmbet Fratern”. Unul dintre noi era mai mult cu ideile, celălalt cu redactarea, la mașină de scris, iar eu mă ocupam cu imaginile. Nu foloseam calculatorul. Pur și simplu îmi plăcea să tai imagini din reviste și să le lipesc așa cum îmi plăcea. Până și titlul de la revistă era din litere tăiate din reviste și lipite pe copertă. Aveam camera aceea plină de fotografii agățate pe pereți, pentru următoarele numere. Fiindcă era o revistă de divertisment, am scris pe copertă ”Revistă lunară de divertisment”. Săraca, vedea lumina zilei când apucam și noi. Cert este că colegii o așteptau ca pâinea caldă și o citeau cu satisfacție. Noi râdeam atunci când o compuneam. Iar satisfacția noastră era atunci când o împărțeam și auzeam râsete in toată casa. Însemna că ceilați citeau revista…
Îmi plăcea acel loc mai ales atunci când exista un curs, la care nu prea îmi plăcea să particip, mă retrăgeam acolo și îmi găseam eu de lucru…
Mai sunt și alte locuri care fac parte din viața mea, atât din perioada studenției cât și după, pe care nu le mai menționez aici. Locuri care mi-au schimbat viața și m-au ajutat să cresc… Unele sunt proaspete, așa că, voi vorbi despre ele peste ani și ani…
Categorii:Amintiri Etichete:
  1. Dominic
    16 Februarie 2008 la 10:01 am

    da…aici iti dau dreptate…fiecare are cateva locuri ale inimii…locuri pe care nu le uita niciodata…:)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: