Durerea din suflet
”Incredibil cum durerea din suflet nu este înţeleasă. Dacă ești împușcat, imediat vine ambulanța. Dacă îți rupi piciorul imediat ți-l pun în ghips. Dacă ai gâtul inflamat imediat iți dau un medicament. Dar dacă ai o inimă frântă şi ești atât de disperat încât nu îți mai poți deschide gura, dureros este că nimeni nu realizează. Cu toate acestea, durerea din suflet este o boală mult mai gravă decât un picior rupt sau durerile de gât, leziunile sale sunt mult mai profunde şi mai periculoase decât cele provocate de un glonţ. Sunt râni care nu se vindecă, și aceste plăgi pot începe să sângereze la fiecare durere “. Oriana Fallaci
Categories: Reflectii
e trist, dar adevarat..durerea…hm…dupa o durere profunda, dupa un timp, parca nici nu o mai simti, de fapt nu mai simti nimic, incepe sa faca parte din tine, sa fie in tine mereu, si te transformi intr-un om cu multa durere peste tot, o iei cu tine fara sa-ti dai seama..devii urat si neplacut..
ceau,
am descoperit cumva pagina asta si am citit pe aici ce a scris lumea…
dar Irina are perfecta dreptate,deci parca ai fii scris in numele meu,eu am crezut ca sunt singurul care simte asa….hmmm.
Se poate depasi orice durere, cu greu, dar este posibil. Un ajutor in acesta privinta ne sunt prietenii, daca ii avem, sau un prieten mai apropiat care ne stie istoria vietii. Dar sa nu uitam de cel care poate sa ne vindece cu devarat de orice dutere: Dumnezeu.
In viata, nimeni nu merita sa superi pt el!Nimeni nu e demn de sentimente…
da,e adevarat ca nimeni nu merita sa suferi pentru el, Dar… totusi, intotdeauna destinul ne face sa suferim pentru cineva…
Durerea mea cea mai mare e durerea pt copiii mei. De cate ori imi cert sau pedepsesc fiul, simt că imi arde sufletul. in acel moment as prefera sa ma fac mica si sa ma inghita pamantul. Simt cum toate mă inunda… parca nu mai sunt om… iar privirea copilului meu, cu lacrima curgand pe obraz, care intelege ca a facut o prostioara, dar nu stie cum sa îmi spuna de ce a facut-o, frustrarea ca noi cei mari nu intelegem, ori suntem prea ocupati cu serviciul ori avem MEREU altceva de facut, frustrarea asta ii macina pe ei mai mult decat credem. nimic nu e mai dureros pe lume decat o mama sa isi vada copilul plangand, sau invers. am o durere mare in suflet, dar cand imi iau baietii in brate, (David si Carol), toate imi trec, dar durerea ramane mereu acolo… de ce? Pentru ca sunt mama si stiu ca mereu va exista o durere in sufletul nostru. Va multumesc.