Cu tinerii la padure « Citeste si reflecteaza…

Cu tinerii la padure

21 aprilie 2009 la 7:08 pm (Amintiri, Fotografii)

Cu ocazia sarbătorilor de paste si a vremii frumoase de primavara, ne-am gandit, noi tinerii, sa facem o iesire la padure. A fost foarte frumos, dar obositor. O ora de mers pe jos doar dus, iar intors am facut mai mult, pentru ca eram obositi. Totul a meritat…

2 Comentarii

Christina a zis,

13 noiembrie 2009 la 3:57 pm

aminitiri de neuitat cu un om…extraordinar…:(

Răspunde
fratele a zis,

13 noiembrie 2009 la 7:49 pm

ma bucur ca va mai aduceti aminte de mine. saluta-i pe tineri din partea mea. Un salut tuturor din Turcia

Răspunde

Posteaza un comentariu

Rugăcine

aprilie 2009
L	M	Mi	J	V	S	D
« Mar		Mai »
	1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30

Tu eşti un Dumnezeu dificil. Niciodată nu pot să fiu în ordine cu tine. Nu se poate ghici niciodată poziţia justă faţă de tine. Proiectele noastre cele mai generoase devin totdeauna neadecvate în raport cu cerinţele tale. Facem lucruri pe care nu ni le-ai cerut. Şi neglijăm pe acelea pe care ni le-ai arătat în mod clar. Conjugăm cu plăcere verbul „a spune”. Iar tu înţelegi numai verbul „a face”. Îţi dăruim lacrimile noastre. Şi tu ai nevoie de mâinile noastre. Ne agităm pentru slava ta, încât riscăm să facem infarct. Şi tu preferi să ne vezi calmi, cu genunchii plecaţi, în tăcere, în ascultare, într-o atitudine contemplativă. Îţi oferim prudenţa. Şi tu aştepţi curajul nostru. Vorbim când ar trebui să tăcem. Şi ţinem gura închisă, când ar trebui să ridicăm glasul. Îţi punem la dispoziţie inteligenţa şi ştiinţa noastră. Şi tu ai nevoie de puţin mai multă inimă. Îţi punem la dispoziţie deşteptăciunea. Şi tu cauţi simplitatea. Credem că te cinstim cu o înfăţişare serioasă, reculeasă. Şi tu aştepţi cu nerăbdare să încolţească un surâs. Ne scandalizăm de răul din lume. Şi tu ne porunceşti să facem inventarul murdăriei din noi. Ne facem iluzii că te avem în biserică. Şi tu eşti pe stradă. Te căutăm printre cărţi. Și tu te ascunzi şi mergi să te întreţii cu cei mici. Practicăm caritatea. Și tu ne acuzi că neglijăm dreptatea. Ne străduim să fim în rânduială cu sărăcia. Și tu visezi să ne vezi amestecaţi în mijlocul săracilor. Ne concentrăm asupra principiilor. Și pe tine te interesează persoana. Facem tot ceea ce putem. Și tu te-ai postat la graniţa imposibilului. Cu adevărat eşti un Dumnezeu dificil. Aproape insuportabil în exigenţele tale. Excesiv în pretenţiile tale. Tu eşti un Dumnezeu imposibil. Ajută-ne, cel puţin, să nu confundăm voinţa ta cu lista lucrurilor pe care le-am hotărât noi, fără ca măcar să te consultăm pe tine, să fie cele pe care le vrei şi le doreşti tu. Ajută-ne să înţelegem că noi nu avem dreptul de a stabili ceea ce aştepţi tu de la noi...

Partener

N-am întâlnit-o niciodată pentru că ne-am născut în același an, aceeaşi lună, aceeași zi. Am crescut împreună sub același cer, pe același pământ. Ne-am încălzit la același soare și ne-a udat aceeaşi ploaie.

Cât am fost copii eram liberi unul față de altul. Mă jucam cu ea când voiam. Chiar dacă o loveam, nu se supăra. Seara îi spuneam noapte bună. Niciodată nu mi-a răspuns…

Am crescut amândoi mari. Și viața ne tot despărțea. Era înaltă ca mine. De râs, râdea foarte rar. Câteodată zâmbea discret. Ne întâlneam foarte rar.

În fața ei, eu mă înclinam foarte ușor. Alteori îmi luam șapca de pe cap. Ne vedeam des la biserică. La școală nu venea deloc. M-a surprins faptul că, atunci când s-a făcut mare, când era cea mai frumoasă, nu prea o lua nimeni în seamă. Tinerii generației mele o ocoleau și ea suferea enorm de mult.

A ajuns să nu mai vorbească deloc. M-am apropiat de a ea discret. Era ceva în ea care mă atrăgea și n-am putut ca să rezist. În spatele aspectului ei trist bănuiam ceva extraordinar. Ce să spun, ea m-a sedus! Am început să ne împrietenim. N-am știut sa-i spun pe nume, nu am mai străns-o la piept, n-am mai sărutat-o ca altă dată și nici de mână n-o țineam. Am început să mergem amândoi bătând cărările vieții noastre. Din când în când ne mai opream, ne priveam țintă în ochi. Ne contemplam unul pe celălalt și apoi din nou porneam la drum.

Mă bucur nespus de mult că nu-s în viață singur. Niciodată nu i-am spus că o iubesc, că vreau să o iau. Ea, cred că mi-ar fi spus: că mă iubește, că mă vrea, dar nu ia fost dat atunci să-mi spună tot ce vrea.

Nu știu ce iubeam în ea. Frumoasă nu, deșteaptă nu. Văzând-o alții, o jicneau. Iar eu cotat nebun și prost îi închinam tot ce aveam. Așa ne-a fost destinul să n-avem linște în noi decât trâind doar amândoi.

N-are nume. Îi spun”Necunoscuta”. Ei, să vezi de-acuma trai! N-am avut luna de miere. N-avem nici pat, nici masă. Trăim modest din datorii. Ne mai certam. Eu mai țipam. Ea n-a scos nici un cuvânt. E prea umilă, cum s-o cert? Nu prea sunt eu vrednic de ea! Să dăm divorț? Nu, mai bine mor!

Eu i-am spus că am greșit atât de mult… Uneori ca să ne împăcăm cădeam în genunchi și ea cu drag mă mângăia și mă ierta. Ea nu a greșit niciodată. Nici nu va cădea. Nu va pleca ea frunte cuiva. Eu cred în ea cu jurământ. Nu va trebui iertată de nimeni, dar ea va ierta pe mulți, o știu.

Acum permite-mi să mă retrag. M-așteapă ea și e târziu. Ne vom vedea și-mbrățișa, o voi lua și săruta. Am dreptul, e a mea. Ea este… CRUCEA MEA

	fratele on Cu tinerii la padure
	fratele on In campus cu tinerii la P…
	Christina on Amintiri
	Christina on Cu tinerii la padure
	Christina on Mi-am luat palarie
	Christina on In campus cu tinerii la P…
	adina on Stapane, ai nevoie de aju…
	alex on Copilăria mea
	Roberta netedu on Mi-am luat palarie
	Roberta netedu on incurajare
	fratele on Mi-am luat palarie
	Roberta netedu on Mi-am luat palarie
	Any on In campus cu tinerii la P…
	Any on In campus cu tinerii la P…
	Ana on Batman

Citeste si reflecteaza…