Aventura lui Coscolo si Pelusa

Coscolo şi Pelusa erau două fire de păr, care trăiau pe acelaşi cap. Erau prieteni foarte buni, căci au crescut împreună. Ceea ce le plăcea cel mai mult era să se joace împreună cu prietenii. Când era mai multă mătreaţă, îşi construiau bile mai mari şi jucau fotbal cu ele. Erau mareu foarte veseli, dar totul se sfârşea, atunci când, apărea o mână care se scărpina în cap.
Când un fir de păr cădea, toţi deveneau forte trişti, ba mai mult, unele fire albeau de durere.Nimeni nu ştia ce se întâmpla cu firele care cădeau, era un mare mister.
Într-o zi, în timp ce făceau duş, Pelusa a rămas lipit de un burete şi a început să strige:
-Ajutor! Ajutor!
Coscolo a încercat să-l ajute, dar nu a reuşit. Între timp, buretele s-a desprins de cap şi Pelusa a rămas în aer strigând:
-Ajută-mă, Coscolo! Ajutor!
Vocea lui Pelusa se pierdea în depărtare. Între timp, toate celelalte fire de păr încercau să-l liniştească pe Coscolo, spunându-i:
- Calmează-te, nu fă nebunii! Ai făcut tot ce se putea face. Oricum nu mai este nimic de făcut.
Dar Coscolo continuă să repete:
- Este prietenul meu! Nu pot să-l las singur!
Atunci, profitând de un pieptene care trecea prin păr, se prinse cu toate puterile de el şi se smulse.
- Plec! – strigă el.
A început să se legene prin aer şi a căzut într-o cadă mare cu apă caldă. Acolo văzu buretele care îl smulse pe Pelusa. A început să înoate către el strigând:
- Unde eşti, Pelusa?
- Sunt aici, răspunse Pelusa de pe burete.
În cele din urmă, reuşi să se urce pe burete, îl eliberă şi cei doi se îmbrăţişară cu bucurie.Pelusa, emoţionat spuse:
- Ai făcut o nebunie, Coscolo, dar ştiam că vei veni în ajutorul meu.
- Pentru asta sunt prietenii, răspunse Coscolo.
- Da, ai dreptate. Dar, acum ce facem? – zise Peluso.
- De acum nu mai avem nevoie de nimic. Importat este că ne-am regăsit, răspunse Coscolo.
Au sărit de pe burete şi au început să înoate spre margine. Dar, în momentul acela, apa a început cu repeziciune să curgă, către o gaură care înghiţea totul. Coscolo şi Pelusa se priviră surprinşi şi fără să ezite nici o clipă, s-au strâns puternic, pentru ca să nu mai fie despărţiţi niciodată. Gaura îi înghiţi.
Nu ştiau încotro se îndreptau, nici ce li se putea întâmpla. Dar asta nu era important. Nu le mai era teamă, căci acum erau împreună. Orice s-ar întâmpla, nu ar reuşi să despartă doi prieteni buni.

Viteza la volan face rau Domnului