Citeste si reflecteaza…

Ce este reuşita?
Să râzi adesea şi mult;
Să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor;
Să câştigi aprecierea criticilor cinstiţi şi să înduri trădarea prietenilor făţarnici;
Să apreciezi frumuseţea;
Să vezi ce a mai bun în ceilalţi;
Să laşi în urma ta o lume mai bună, fie printr-un copil zdravăn, o bucată de grădină sau o condiţie socială mai bună;
Să ştii că măcar un singur suflet a răsuflat mai uşor, pentru că tu ai fost pe lume;
Atunci se cheamă că tu ai reuşit.

Ralph Waldo Emerson

Iţic şi Ştrul se prezintă în faţa rabinului. Iţic îi spune:
- Rabbi, am o dispută cu Ştrul. Lămureşte-ne. Spune-mi, negru e culoare?
Se uită rabinul în Talmud şi îi spune:
- E culoare. În Talmud scrie că trebuie să te îmbraci în negru când moare cineva.
- Dar albul e culoare?
- Da, în Talmud zice că mireasa se îmbracă în alb.
Iţic, adresându-se lui Ştrul:
- Ai văzut că televizorul pe care ţi l-am vândut era color?

Un evreu merge la măcelărie:
- Daţi-mi un kg din peştele acela.
- Dar acela nu e peşte, e carne de porc.
- Eu nu te-am întrebat cum se numeşte peştele acela!

Dumnezeu hotărăşte să-şi aleagă un popor al lui, să fie poporul sfânt. Merge la egipteni şi le zice :
- Vreau să vă aleg ca popor al meu, dar trebuie să vă dau nişte porunci. Egiptenii îl refuză politicos:
- Nu ne trebuie porunci.
Merge la fenicieni cu aceeaşi propunere şi obţine acelaşi refuz. In cele din urmă, merge la evrei şi zice:
- Vreau să vă aleg ca popor al meu, dar trebuie să vă dau nişte porunci.
Evreii:
- Sunt pe de gratis, Doamne?
- Da.
- Atunci dă-ne zece…

Iţic şi Ştrul erau prieteni. Moare Ştrul. Iţic se duce la mica publicitate să dea un ferpar. Scrie: “Ştrul mort”. Funcţionara îi spune: “Oricum se taxează pe minimum 4 cuvinte”. Iţic se gândeşte şi scrie: “Ştrul mort, vând Trabant”…

Rabinul Iţic, în vârstă de 92 de ani, a supravieţuit mai multor chinuri groaznice în lagărele de concentrare din Germania şi a mai multor zeci de persecuţii împotriva evreilor.
- O, Doamne, a spus el, nu-i adevărat că noi, evreii suntem poporul tău ales?
O voce s-a auzit atunci din cer:
- Da, Iţic, evreii sunt poporul meu ales.
- Nu crezi că ar fi timpul să mai alegi şi pe altcineva?

Multă lume se simte vinovată pentru că iartă, dar nu uită. Şi crede că acest lucru este rău, dar nu poate să-l evite.
Iertarea implică în mod necesar şi uitarea? Pentru a-i linişti pe creştini ei bine de ştiut că nu. Că nu este necesar să uităm. Pentru că memoria este o facultate care lucrează independent de voinţa noastră. Dovada stă în faptul că de multe ori am vrea să ne amintim anumite lucruri şi nu reuşim. Şi alteori vrem să uităm anumite situaţii şi nu suntem capabili.
Atunci când o persoană este ofensată probabil că îşi va aminti multă vreme de acest lucru. Şi nu este vinovată că nu poate să uite. Pentru aceasta iertarea nu presupune în mod necesar uitarea. Cineva poate să ierte şi, totuşi, să continue să-şi amintească ofensa. Ceea ce nu trebuie făcut este de a readuce în memorie în mod voit amintiri neplăcute pentru a le menţine vii.
Din ce motiv trebuie, noi, creştinii, să simţim iubire faţă de duşmani, bunăvoinţă faţă de toţi? Isus ne explică: pentru că aşa ne vom asemăna mai mult cu Dumnezeu.

Eu răspund de felul cum mă simt şi de ceea ce fac. Nimeni nu mă poate face să mă simt altfel. Dacă am o zi proastă, eu sunt acela care mi-am permis să mă simt astfel. Dacă am o zi minunată, eu sunt acela care merită laude că am gândit pozitiv. Nu este nimeni obligat să se schimbe pentru ca eu să mă simt mai bine. Eu port toată răspunderea vieţii mele. Nu trebuie să fiu într-un anume fel, din cauza unei întâmplări din trecut. Fiecare zi este o nouă zi. Este o prostie să cred că nu am încotro şi trebuie să fiu într-un anume fel. Ba am încotro.

Un beţiv iese din bar şi se împiedică de o piatră şi cade. Apoi se ridică, însă iar cade. Supărat, spune:
- Dacă ştiam că o să cad iar, nu mă mai ridicam!

Un beţiv supărat intră într-un bar:
- Care vrea bătaie?
Toată lumea terorizată. În sfârşit, se ridică un tip de 2 m pe 2 m şi mai supărat decât primul şi spune:
- Eu!
- Ei, atunci du-te după colţ, că de acolo am luat şi eu!

Ce ai în sticla aia?
- Apă. De ce întrebi?
- Credeam că ai ceva de băut…

Un beţiv mergea pe stradă într-o seară întunecoasă şi la un moment dat se loveşte de un stâlp de beton. Disperat, beţivul înconjoară stâlpul, pipăindu-l cu palmele, şi strigă:
- Ajutor, m-au zidit!

Doi beţivi se plimbă. La un moment dat, ajung lângă un râu.
Unul dintre ei zice:
- Bă, sari tu primu’.
Al doilea beţiv sare. Cade, însă, pe o şosea şi zice :
- Bă, râu’ ăsta-i îngheţat!

Orice lucru poate fi făcut în mai multe feluri. Nu numai o persoană s-a dovedit a avea nişte idei bune care să meargă. Nu există niciodată doar o singură cale, adică „cea mai bună”. Toată lumea are idei valoroase. Unele mi se par mai potrivite decât altele, dar fiecare are idei valoroase, şi fiecare poate avea o contribuţie apreciabilă. Reclamele la TV arată că produsul lor este cel mai bun. După ce îl cumperi şi îl probezi se dovedeşte a fi chiar mai prost decât ţi-ai imaginat. Dar, asta este o idee de-a mea…

Anotimpurile sunt ca să nu se piardă omul de timp.

Struţul bagă capul în nisip când e pericol că acolo are el ouăle si să-si ia rămas bun de la ele.

Ghinion înseamnă când un copil se ceartă cu celălalt si mama lui are ghinion că trebuie să se certe cu mama celuilalt copil.

Somnul vine când observă că noi stăm degeaba.

Noi visăm ca să nu ne plictisim noaptea.

Eu ca să învăţ vin la scoală că acasă mama nu ştie ce înseamnă termen.

Dirijorul dă din mâini ca să arate durerea sunetului.

Linguşitor este când lingi lingura, lingi farfuria si vrei să lingi si cratiţa toată.

Omul de la televizor ştie că mâine plouă că are un bilet si citeşte.

Când doi oameni vorbesc repede si nu se înţelege nimic, înseamnă că aia e ceartă.

Respect înseamnă să te scoli să stea babele pe scaun.

Noi trebuie să avem două nume pentru că dacă avem un nume urât să-l spunem pe celălalt.

Peisajul e un fenomen al naturii pe care-l găsim numai vara.

Turiştii sunt oameni tineri care merg sus la munte. Pe bătrâni nu-i cheamă turişti, pe ei îi cheamă vizitatori.

La scoală nu se dau note mai mari decât nota 10 ca să nu se încurce profesorii.

Doctorii scriu foarte încâlcit reţetele ca farmacistul să fie sigur că reţeta a scris-o un doctor.

Mamele sunt mai vorbăreţe decât tatii pentru că mamele se duc la piaţă si se ceartă cu vânzătorii.

Oamenii îl fluieră mereu pe arbitru pentru că deranjează jocul.

Se spune microbişti la pasionaţii de meciuri pentru că ei stau toată ziua ca microbii în sufletul oamenilor.

Jucătorii aleargă, cad, se încălzesc aşa înainte de meci ca să vadă spectatorii că ei vor face treabă când vor intra pe teren.

Sunt si meciuri în nocturnă pentru că unii sportivi sunt de serviciu în tura de noapte.

Dintre cei multi de aici de sub ceresc
eu ma consider într-un fel aleasa
caci Dumnezeu ma-nvata sa iubesc
tot ce-ntâlnesc în calea mea prin viata.

Nu este dar mai mare ca iubirea,
ceva mai mult râvnit ca nemurirea,
iar cel ce-n viata toate le iubeste
fara sa stie nemurirea dobândeste.

Darul Iubirii - Maria Marino